Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

vineri, 22 iunie 2007

SIBIU 2007: Episodul3/4: A DOUA ZI


Dupa o noapte in cort tulburata de sosirea unor organizatori veseli, care si-au montat cortul cu mare tambalau langa noi (eu am dormit tun, dar imi amintesc ca la un moment dat am auzit-o pe una ca prin vis zbierand: "Eu vreau Vodcăăăăă. Ma duc in sat sa cumpar ca eu vreau acuuuum!!!") s-a facut sambata dimineata.
Eu am fost cu Anca la manastirea fortificata Cisnadioara.
Un deal, cu trepte rare pana sus, niste ziduri de doi metri, avand in mijloc o manastire evanghelista (adica fara picturi, doar niste ziduri, niste incrustari si niste cruci). Manastirea Fortificata Cisnadioara Eu, ziduri, si cam atat
Rustic… gol. Doar manastirea, nimic gen dependinte. Eu ma asteptam la ceva mai… fortificat, dar pe de alta parte eu inteleg prin orice chestie fortificata un fel de Cetatea Neamtului. Altarul manastirii. Chestiile de pe pereti sunt niste placi funerare (cred) si niste ornamente. Nu picturi.
Ora 2 ne-a gasit in Sibiu, la o alta tura de oras, cu tot cu Alexa si Andrei. Nu stiu daca strada asta este asa conservata sau doar in reparatii. Cert este ca n-avea pavaj/piatra cubica, si niste nemti erau in extaz in fata ei Una din strazile de legatura intre doua piete
Astfel de tunele, luminate in diferite moduri, faceau legatura intre diferite strazi Sau asa, trecere stramta printre case
De data asta a fost aglomeratie. Am asteptat juma de ora la o pizzeria sa ne ia cineva comanda, dupa care ne-am saturat si ne-am dus la alta unde am asteptat o ora sa ne vina pizza. Astfel am ramas fara timp pentru proiecte personale de genul muzee, zoo, orasul nou. Poate alta data. Am apucat eu sa ajung la Catedrala Ortodoxa din apropiere, dar pe dinauntru erau numai schele.
Andrei si Alexa, asteptand pizza ”Hai pozeaza-mi si mie catelul. Nu te costa nimic, vreau doar sa-mi faci o poza cu catelul meu, ca este foarte frumos.”
A doua seara a festivalului ArtMania a fost deschisa de Tarot. Nu chiar genul meu. De fapt un fel de strutocamila: majoritatea melodiilor avea nu-stiu-ce care imi aminteau de Nightwish (solist in ambele formatii), dar parca fara vocea Tarjei era doar... rock tare. De asta ca placut mi-a placut melodia cantata de celalalt chitarist. Parca era mai putin răgânita si mai mult spre Iris
Rocker ”Roacher” Familie de rockeri inraiti
Dupa astia au venit The Gathering, formatie finlandeza din seria rockeri+fetita. Melodiiile au fost... acceptabile, dar nu ma pot gandi decat cu placere la recitalul lor datorita solistei: avea un mod vesel de a dansa pe scena, si niste miscari ciudate din umeri (ceva Bjork la bord?), dar per ansamblu i se potrivea descrierea „scumpica” (muzica, repet, nimic „inaltator”).
My Dying Bride. Recunosc faptul ca am asteptat cu neplacere momentul, partial din cauza Pogo-urilor anuntate, partial din cauza atmosferei gutural-satanica a melodiilor ascultate inainte (hei, e blogul meu, sunt parerile mele). Solistul e... impresionant. A fost comparat cu Villy Valo de la HIM, dar nu cred ca se potriveste. Villy e... aproape fetita, homo, dezaxat sexual (ca aspect/impresie lasata mie), cu multa suferinta la bord care il transforma in ceva, cumva, maleabil (marketingul asta). Solistul de la My Dying Bride parea dimpotriva, intarit in bitterness si in calea lui. Prima data m-am gandit la un lider carismatic, desi malefic, cumva cu aspectul de the Queen of Blades avut de Sarah Kerrigan in StarCraft (scena devenita faimoasa cand, luminata din spate si un semiabur, isi desface lamele).
Am ascultat o melodie de proba, dar impreuna cu Anca m-am plictisit si ne-am plimbat prin jur in timpul spectacolului. Show-ul My Dying Bride a fost… linistit, baietii promovand (ca si restul formatiilor) ultimul album.
”Cum sa te porti la un concert rock, varianta Mugurel Patrichi”
Ne-am intors pentru atractia serii, Within Temptation. Considerati adesea clona de Nightwish, desi, din cate stiu, ambele formatii s-au lansat simultan. Este clar, insa, de ce acestia din urma sunt considerati printre parintii rock-ului simfonic: diferenta dintre Tarja Turunen (n-am ascultat-o pe Anette Olzon inca, deci voi vorbi de Nightwish in formula veche) si Sharon den Adel este ca diferenta intre Felicia Filip si Cristina Aghilera. Tarja este… Tarja, cu o voce puternica, cu volum, care ar putea acoperi o sala fara sa trebuiasca de urce tonalitatea. Sharon, dimpotriva, poate urca foarte sus, se mladiaza, profita de frumusetea fizica pentru a-ti lasa impresia de glas care ii lipseste unei lebede (ma pali poezia). Formatia se adapteaza: in spatele Tarjei Nightwish canta rock cu toate fortele. In spatele lui Sharon Within Temptation coboara ades volumul si o lasa sa cante. In plus, Nightwish are multa mitologie in spate, inflorituri si schimbari de ritm, in timp ce la Within Temptation uneori mi s-a parut ca rock-ul din spate este doar pop mai tare.
Sa nu fiu inteles gresit: mi-a placut. Uneori toate zorzoanele Nightwish, cu tot cu tururile de forta ale Tarjei sunt obositoare. Dar, totusi, cel mai mult mi-a placut din tot spectacolul nu o melodie “pur” Within Temptation, ci “What have you done”, melodie cantata in duet cu Keith Caputo (solist al unei formatii americane). De ce? Pentru ca tipul tempereaza cumva… ţipotelile solistei. Vocea ei este frumoasa, dar parca este prea sus pentru gustul meu.
Si s-a facut unu fara un sfert, moment in care un organizator i-a taiat cheful lui Sharon de bis: autorizatia Consiliului Local a expirat (cum se intampla si la Sighisoara, cand mosnegii cazati in Cetate se plang ca nu pot dormi de tambalau si ca urmare festivalul medieval se incheie la ora 1).

5 comentarii:

  1. ai descris superb!!!! m-am hilizit o gramada.. si acum va urasc si mai tare!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce nu a-ti mers la catedrala evanghelica? Acolo ai ce vedea... o orga veche,din 1672 (am google'uit ca nu stiam cat e de veche :P )si inca functionabila,din cate stiu. Cateva personalitati sunt ingropate in biserica. De fapt sub ea. De ex baronul de Brukenthal, dupa care e denumit muzeul (pe care nu l-ati vizitat de asemenea :P ).Vasul ala din care se ia mir, care se afla in fata altarului, e facut dintr-un clopot intors :) iar daca iesi din biseria ai intr-o parte intrarea in turn, si urci-urci pe niste scari aproape neasigurate (de ti se face rau de inaltime :| ), treci de clopote si tot urci...pana ajungi sus.Sus la vreo 70 si ceva de metri. Si poti vedea Sibiul pe toate partile prin niste caneluri.
    Asta asa ca sa va fac si voua in ciuda ce a-ti pierdut, nu numai voi noua :P

    RăspundețiȘtergere
  3. ...si catedrala, si orasul propriu-zis, inclusiv gradina zoologica, si muzeele, of, muzeele, ca am ajuns intr-un oras al culturii si nu le-am vazut, macar asa, in fuga. Asta e, am preferat plimbarile lungi si romantice (asta plus asteptarea aia de o ora jumate pentru pizza). Despre catedrala, chiar era tarziu, gasca se cam saturase de plimbat, si cand am vazut si taxa de 5RON, am zis ca, la nevoie, dau google. Am intrat, totusi, inauntru, si am remarcat -atat cat s-a putut-, sculpturile de pe pereti. E adevarat, veneam si dupa Cisnadioara, tot manastire evanghelica, cu niste ziduri foarte sterpe. In catedrala n-am vazut orga, si nici oameni in turla (daca vedeam, nimic nu ma putea opri sa ajung si eu). Ca vedere din turn m-am multumit cu cea din turnul cu ceas(si felicit organizatorii pentru ideea de a ne lasa sus).

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai orga era in spatele tau :D Cum te uitai spre altar...trebuia sa te intorci spre iesire si sa ridici privirea. E undeva mai sus. Asa ca totusi, da un google. Cat despre oamenii din turn... cum sa ii vezi, daca e un turn inalt si cu ferestre mici?/:)
    Me a dat google dupa turnul cu ceas si l-a gasit pe cel din Sighisoara.

    RăspundețiȘtergere
  5. n-am intrat decat in antreu (ca nu i se potriveste termenul pronaos) si mi-am bagat capul inauntru. Odata intrat intr-o astfel de catedrala nu chiar ai cum rata (ditamai) orga

    RăspundețiȘtergere