SIBIU 2007: Episodul3/4: A DOUA ZI

Dupa o noapte in cort tulburata de sosirea unor organizatori veseli, care si-au montat cortul cu mare tambalau langa noi (eu am dormit tun, dar imi amintesc ca la un moment dat am auzit-o pe una ca prin vis zbierand: "Eu vreau Vodcăăăăă. Ma duc in sat sa cumpar ca eu vreau acuuuum!!!") s-a facut sambata dimineata.
Eu am fost cu Anca la manastirea fortificata Cisnadioara.

Un deal, cu trepte rare pana sus, niste ziduri de doi metri, avand in mijloc o manastire evanghelista (adica fara picturi, doar niste ziduri, niste incrustari si niste cruci).
Rustic… gol. Doar manastirea, nimic gen dependinte. Eu ma asteptam la ceva mai… fortificat, dar pe de alta parte eu inteleg prin orice chestie fortificata un fel de Cetatea Neamtului.
Ora 2 ne-a gasit in Sibiu, la o alta tura de oras, cu tot cu Alexa si Andrei.

De data asta a fost aglomeratie. Am asteptat juma de ora la o pizzeria sa ne ia cineva comanda, dupa care ne-am saturat si ne-am dus la alta unde am asteptat o ora sa ne vina pizza. Astfel am ramas fara timp pentru proiecte personale de genul muzee, zoo, orasul nou. Poate alta data. Am apucat eu sa ajung la Catedrala Ortodoxa din apropiere, dar pe dinauntru erau numai schele. A doua seara a festivalului ArtMania a fost deschisa de Tarot. Nu chiar genul meu. De fapt un fel de strutocamila: majoritatea melodiilor avea nu-stiu-ce care imi aminteau de Nightwish (solist in ambele formatii), dar parca fara vocea Tarjei era doar... rock tare. De asta ca placut mi-a placut melodia cantata de celalalt chitarist. Parca era mai putin răgânita si mai mult spre Iris

Dupa astia au venit The Gathering, formatie finlandeza din seria rockeri+fetita. Melodiiile au fost... acceptabile, dar nu ma pot gandi decat cu placere la recitalul lor datorita solistei: avea un mod vesel de a dansa pe scena, si niste miscari ciudate din umeri (ceva Bjork la bord?), dar per ansamblu i se potrivea descrierea „scumpica” (muzica, repet, nimic „inaltator”).

My Dying Bride. Recunosc faptul ca am asteptat cu neplacere momentul, partial din cauza Pogo-urilor anuntate, partial din cauza atmosferei gutural-satanica a melodiilor ascultate inainte (hei, e blogul meu, sunt parerile mele). Solistul e... impresionant. A fost comparat cu Villy Valo de la HIM, dar nu cred ca se potriveste. Villy e... aproape fetita, homo, dezaxat sexual (ca aspect/impresie lasata mie), cu multa suferinta la bord care il transforma in ceva, cumva, maleabil (marketingul asta). Solistul de la My Dying Bride parea dimpotriva, intarit in bitterness si in calea lui. Prima data m-am gandit la un lider carismatic, desi malefic, cumva cu aspectul de the Queen of Blades avut de Sarah Kerrigan in StarCraft (scena devenita faimoasa cand, luminata din spate si un semiabur, isi desface lamele).

Am ascultat o melodie de proba, dar impreuna cu Anca m-am plictisit si ne-am plimbat prin jur in timpul spectacolului. Show-ul My Dying Bride a fost… linistit, baietii promovand (ca si restul formatiilor) ultimul album.

Ne-am intors pentru atractia serii, Within Temptation. Considerati adesea clona de Nightwish, desi, din cate stiu, ambele formatii s-au lansat simultan. Este clar, insa, de ce acestia din urma sunt considerati printre parintii rock-ului simfonic: diferenta dintre Tarja Turunen (n-am ascultat-o pe Anette Olzon inca, deci voi vorbi de Nightwish in formula veche) si Sharon den Adel este ca diferenta intre Felicia Filip si Cristina Aghilera. Tarja este… Tarja, cu o voce puternica, cu volum, care ar putea acoperi o sala fara sa trebuiasca de urce tonalitatea. Sharon, dimpotriva, poate urca foarte sus, se mladiaza, profita de frumusetea fizica pentru a-ti lasa impresia de glas care ii lipseste unei lebede (ma pali poezia). Formatia se adapteaza: in spatele Tarjei Nightwish canta rock cu toate fortele. In spatele lui Sharon Within Temptation coboara ades volumul si o lasa sa cante. In plus, Nightwish are multa mitologie in spate, inflorituri si schimbari de ritm, in timp ce la Within Temptation uneori mi s-a parut ca rock-ul din spate este doar pop mai tare.
Sa nu fiu inteles gresit: mi-a placut. Uneori toate zorzoanele Nightwish, cu tot cu tururile de forta ale Tarjei sunt obositoare. Dar, totusi, cel mai mult mi-a placut din tot spectacolul nu o melodie “pur” Within Temptation, ci “What have you done”, melodie cantata in duet cu Keith Caputo (solist al unei formatii americane). De ce? Pentru ca tipul tempereaza cumva… ţipotelile solistei. Vocea ei este frumoasa, dar parca este prea sus pentru gustul meu.

Si s-a facut unu fara un sfert, moment in care un organizator i-a taiat cheful lui Sharon de bis: autorizatia Consiliului Local a expirat (cum se intampla si la Sighisoara, cand mosnegii cazati in Cetate se plang ca nu pot dormi de tambalau si ca urmare festivalul medieval se incheie la ora 1).