SIBIU 2007: Episodul 1/4: LA DRUM!

Deci: vineri dimineata culcat pe la 1, trezit la 3, mosmodit prin pat pana la 3.30 si apoi sunat Alexandra: suntem pe drum. Pana-n patru terminat bagajele, tras haine pe noi si iesit pe usa.
Cu Andrei la volan si vocea unui Marcel (!?) iesind din GPS, ne-am pornit catre Sibiu, via Piatra Neamt.
(Paranteza: n-am crezut multe despre Renault, dar Megane-ul chiar mi-a placut cum se comporta. Nu l-am testat la coliziuni, tumbe si derapaje, dar avea frane instantanee. Si nici nu vorbesc de dotari. Exclusiv de tinuta la drum: frumos. Mai ales cand, mai tarziu, am ajuns la volan si am constatat ca poate fi ajustat sa imi incapa si „un metru si jumate numai de chişioare” la volan) Podu Iloaiei—Targu Frumos—motaiala pana la Roman (ca daca eu n-am ce face in masina si nici peisajul nu debordeaza de frumusete ma inchid sa economisesc bateria)—Piatra Neamt (descarcat un set de bagaje, vazut 5 minute parinti, plecat mai departe)—Bicaz—popas de poze in Bicaz Chei—mic dejun in Lacu Rosu—picoteala pana in Gheorghieni, unde m-au trezit gropile. Marcel da rateuri la afisat directia catre Sovata si intrebam localnicii. Ne raspund, cu accent maghiar, unul dintre ei bajguind vizibil romana, dar altfel amabili. Suspensiile masinii fac faţa cu greu gropilor de pe bulevardul “metropolitan” dar iesim la drum drept.
—Sovata—ne-am trezit ca am virat dreapta direct spre Medias ocolind Sighisoara, si, pe la 4 seara, iata-ne in Sibiu. Dupa ce fusesem anul trecut la Sighisoara si vazusem panouri peste tot, in nici un caz nu ne asteptam la intersectiile nesemaforizate, sau cu semafoare defecte, fara panouri de directie, de la intrarea nordica in capilata culturala europeana. Prin intrebari repetate am ajuns la Gara, unde speram ca gasim babe cu „ofer cazare” si panouri informative. N-am gasit cazarea, am gasit in final o harta. O tura rapida prin Piata Mare si inapoi la masina, ca nu dormim in picioare. Toate pensiunile intalnite erau ocupate (nu ca ne-am fi aruncat la 1 milion jumate/camera/noapte). In final ne-am hotarat sa mergem in satele din imprejurim sa intrebam daca ne putem parca cortul si/sau masina intr-o curte. Programam GPSul catre Cristian, la Vest, ne trezim ca iesim din Sibiu cu soarele in spate, si-l auzim pe Marcel: „gasiti un loc potrivit si intoarceti”.

Ne-am pus pe intrebat si brusc tot acel je-ne-sais-pas de care se leaga cei care spun ca moldovenii sunt mai ospitalieri ne-a lovit in fata cand un localnic ne-a spus ca in zona nu se practica deschis curtea strainilor sa-si puna cortul: casele au garduri de doi metri, de zid/tabla rezistenta, cu jaluzelele alea antfurt trase permanent, de te intrebi pe unde intra lumina. Imi recunosc doza de paranoia din mine, dar parca nici eu n-as sta permanent cu jaluzelele trase. E adevarat, pe ici pe colo pe unde ni s-a deschis cate o usa, s-a vazut in spate curte interioara, flori, alei pietruite (nu glodaraia specifica ograzilor moldovenesti). Dar parca totul spunea: „Cara-te!”

In final, de unde i-am dat cu flit lui Marcel am ajuns in Cisnadie (foarte frumos oraselul, dichisit si cu un aer ospitalier) si de acolo la Cisnadioara, o localitate turistica cu o biserica fortificata pe-o movila in mijloc. Toate campusurile pline, dar am gasit un proprietar de tabara scolara dispus sa ne lase sa parcam cortul.