Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

luni, 16 iunie 2008

Sindromul "Doamna Duda"


Doamna Duda era gazda mea din primul an de facultate.Avea un apartament la etajul 7 in Copou, cu holuri inguste si bucatarie mica, dar cu o camera de... 3/3?3/4 ceva de genul asta numai pentru mine. Doamna Duda avea 80++ ani, divortata de mult, dar era extrem de lucida. Putea purta o discutie pe orice tema. E adevarat, o data la trei zile venea si-mi repeta aceleasi povesti, opinii sau sfaturi pe care mi le mai spusese. La fel de adevarat, avea si alte fixatii de om batran. Dar mintea, mintea era acolo.
In iarna aia ninsese in Iasi ca-n poveste, cu drumuri blocate, studenti flamanzi si facturi la incalzire mari. Motiv pentru discutiile noastre sa vireze spre politica, pensie si sistemul educational (fusese directoare de gradinita) doamna aducand in discutie guvernarea, magariile, dezastrele guvernarii PSD.
In 2000 au fost faimoasele alegeri in care in turul doi au ajuns Iliescu si cu Vadim. Motiv pentru doamna Duda sa treaca pe la mine si sa-mi spuna cum a trebui sa-si faca ea datoria civica si sa voteze cu Iliescu; “toti sunt niste hoti si sunt numai pentru ei; nici unul nu se gandeste la oameni; a trebuit sa alegem dintre doua rele, pe cea mai putin rea.” Si la un moment dat am intrebat-o cu cine a votat in primul tur. Surpriza: doamna mea care deplangea starea natiunii sub “hotii lu’ Iliescu”, doamna mea admiratoare a lui Isarescu, pensionara mea careia “i-au furat hotii astia” banii depusi in fonduri de pensii, doamna Duda a votat cu Iliescu si PSD (sau cum s-o fi numit atunci partidul).
N-a stiut sa-mi raspunda de ce a votat cu aia. Nici prima data, nici cu diferitele ocazii ulterioare cand venea (deh, batranetile) sa-mi spuna acelasi lucru. Pur si simplu ridica din umeri, si se intorcea amarata la televizor.

Individul din poza este prototipul alegatorului lui Nichita la Iasi, asa cum l-a facut 7est : “vârstă peste 45 de ani, eventual pensionar, microbist, cu studii cel mult medii, cu venituri mici. Locuieşte în cartierele "muncitoreşti" ale oraşului”. Merge la servici cu aceleasi autobuze ca restul lumii sau isi strica masina in aceleasi gropi; nu-si lasa sotia pe strada noaptea ca o ataca cainii vagabonzi; nu isi lasa fata afara noaptea ca o ataca golanii. Vede atatea dovezi ca fabrica lui, eventual in care munceste/a muncit zeci de ani va fi/a fost vanduta pe nimic. Alaturi de el, pensionarii, mereu nemultumiti de taxele locale si de asistenta data de primarie. Toti deplang cat de rau se traieste in cartierul lor (fieful PSD a fost Dacia, Nicolina, CUG si Alexandru) si toti, asemeni doamnei Duda, sunt convinsi ca au fost furati de Nichita, PSD, Fenechiu, ca Iliescu si ai lui sunt toti comunisti si banditi, ca le va fi mai rau sub astia, ca... ca....
Eu nu ma intreb de ce nu l-a votat lumea pe Oprea. Eu ma intreb cum de a putut sa-l voteze pe Nichita.
Si ramane sa-mi para extrem de rau, ca-ntr-un oras universitar, au castigat oamenii mai mult sau mai putin batrani.

miercuri, 11 iunie 2008

de Alexandru Macedonsky

Dac-as fi trasnet v-as trasni,
V-as ineca daca-as fi apa,
Si v-as sapa mormantu-adanc
Dac-as fi sapa.

Daca-as fi streang v-as spanzura,
Daca-as fi spada v-as strapunge,
V-as urmari dac-as fi glont,
Si v-as ajunge.

Dar eu, desi raman ce sunt,
O voce-adanca imi murmura
Ca sunt mai mult decat orice,
Caci eu sunt ura”

marți, 3 iunie 2008

I'm sorry my friend

M-am gandit mult la ce sa-ti scriu, si cum sa-ti scriu. Dar in final, am sa te las in durerea ta. Stii cum sa ma gasesti daca vrei sa vorbim.

No comments, please! They'll be deleted anyway