Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

“Uuu, cat sunt de epic”

Nu am eu chiar asa de multe conferinte la activ,
dar unele lucruri par universal agasante

E deschiderea unei conferinte doctorale internationale, si “guest speaker”-ul tocmai si-a terminat prezentarea. Buna, rea, nu conteaza in context. Dar a fost, si acum asteapta intrebari din sala.
Se ridica primul doctorand: buna ziua, ma numesc X de la universitatea Y, sunt la specializarea Z, vroiam sa va spun cat de interesanta mi s-a parut problema dumneavoastra, mai ales ca blablablabla. Si la urma o intrebare. Casti, ridici din umeri, asculti vorbitorul raspunzand.
Se ridica a doua doritoare de intrebari: Buna ziua, ma numesc, am fost printre primii studenti care am-facut-sau-am-dres, respectiv lucrez acum la nu-stiu-ce-ca-oricum-abia-ti-am-inteles-engleza….
Daca ai noroc poti prinde si un al treilea care ”eu nu am intrebari, vroiam sa va spun cat de interesanta este problematica ridicata de dumneavoastra, deoarece si eu cred ca blablablablablablablablablablablabla
Alo!! Voi nu trebuia sa puneti intrebari? Nu sa spuneti cine sunteti (si asa nu va tine nimeni minte), de unde sunteti (marginal interesant, oricum va tradeaza accentul), si parerea ta despre prezentarea lui ca guest este criminal de inutila la momentul asta, deoarece: 1. Este guest speaker, nu prezinta referat; 2. Oricat de nashpa ar fi fost, inca n-am vazut pe nimeni sa-i spuna unui speaker “you sucked”.
Deci baga limba inapoi in gura, si pune direct intrebarea! Uite, cum face asta:
“Asa cum spuneati si dumneavoastra, globalizarea duce la afectarea blablabla. Sunt de acord cu dumneavoastra, si moreblablablabla. Blablablasomemore, as dori sa stiu daca…”. Tu!! Pe cand navigai pe Google dupa locuri in care sa-ti importi cv-ul, n-ai dat de K.I.S.S? Conceptul de “intrebare simpla si la obiect” iti suna cunoscut? Nu stiu, exista undeva in manualul Scolii tale Doctorale un capitol “bagarea in seama lung si des, cheia unui doctorat de succes”? Daca exista, cum de nu l-a citit si restul salii, ca esti o mica minoritate agasanta intr-o masa de ascultatori poate mai calificati ca tine. Inteleg, ti-a placut prezentarea, ai ocazia in pauza sa-l abordezi si sa i-o spui daca tii mortis; vrei sa-i dai o carte de vizita, din nou, coffee-break.

Dar asa, laudandu-TE pe timpul MEU alocat LUI, imi bagi degetele in ochi in timp ce-mi zbieri in ureche “Uuu! Cat sunt de epic! Uite cat sunt de epic, sunt cel mai epic!”.