Curatenie de Craciun

—Ai grija, Mugurel, ca acum incep sa se vada defectele femeii.

—Adica?

—Este perioada curateniei.

—Ai observat ce inseamna la o femeie sa faca curatenie? Ea isi da cu parerea in mintea ei ce ar trebui facut in cazul unei curatenii de sarbatori, si (foarte important!!) cat ar trebui sa dureze curatenia asta. Nu conteaza ca nu este urma de praf pe geamuri, ele trebuie spalate!! Nu conteaza ca covorul arata impecabil (si este infipt adanc sub dulapuri si paturi) el trebuie batut. Mai sunt cateva care s-ar abate de la regula scosului covoarelor, dar daca te uiti asa cu atentie la ele, parca-parca le pare rau ca s-au multumit cu aspirator, biocarpet, si iar aspirator. Parca-parca nu e la fel, si daca s-ar amana nu-stiu-cum sarbatoarea asta cu vreo doua zile, sa vezi daca nu te-ar pune sa bati covorul.

Dar cea mai nasoala chestie este cand isi dau cu parerea in mintea lor despre cat ar trebui sa dureze curatenia asta. Ai facut lista, stii ce ai de facut, ai aspirat/deprafuit/spalat repede, si numai o vezi ca “Nope! Nu e bine”. Nu e destul. Mai trebui periat nu-stiu-ce, spalat nu-stiu-unde, sau, ca sa vezi, acum este momentul pentru scos toate hainele din dulap si facut ordine. E genetica, pur si simplu femeia nu poate concepe ca te-ai miscat mai repede decat anticipase ea, ca nu trebuie sa se chinuie pe cat se astepta cu facut curat. Si numai incepe: “Cum sa te joci acum, cand se apropie Ajunul Craciunului!?! Si ce daca am terminat ce aveam de facut, cand nu erai tu atent am scos tot din dulapuri sa schimb hartiile de pe rafturi!”. Normal ca asta dureaza un secol (femeia cand intra intr-un dulap de haine, nu poate doar sa le scoata si sa le puna inapoi; tre’ sa mai si probeze cateva — sa vada daca i-a crescut fundu’). Normal ca se face seara, mai are una alta de facut, de gatit, etcsamd.

Si la urma, cand s-a facut noapte si nu-ti mai arde de nimic, numai o auzi zicand “nu asa ca acum arata mai bine?”. Iar tu te gandesti ca, exceptand vreun gainat disparut de pe pervaz, totul, dar totul arata absolut la fel ca ieri.

“Iubire”, “Mandrie”, “Patriotism”

   Vine 1 decembrie, motiv pentru afisat steaguri si adus aminte ca parca prea ne iau francezii la misto pentru cersetori si europenii la impins vagoane pentru tigani. Cetateni romani cu totii, desigur, dar raspunzatori individual pentru ce au ales sa devina.

   Am mai spus si inainte ca romanul nu are constiinta simbolurilor nationale; ca imi lipsesc steguletele afisate la geamuri, asa cum vad ungurii ca si le scot pe-ale lor de ziua lor nationala (sau de Trianon).

Aproximativ o data pe an ProTVul iese la inaintare cu “de ce iubim Romania” (dar cred ca greseste cand da cuvantul si unora care sunt obligate, prin natura “meseriei” de amante de fotbalisti, sa iubeasca Romania; in oricare alta tara, ar fi tratate drept curve). Tot ProTVul mai are o emisiunea saptamanala numita “Romania, te iubesc”. Daca vezi reportajele de acolo, ajungi sa nuantezi discutia despre dragoste de tara.

   Imi pun intrebarea daca poti fi mandru de ceva in care nu ai avut de ales. Vorba unui excelent text de-al lui Florin, Când ne naștem nu avem cum să ne alegem noi nici numele, nici țara, nici orașul, nici rudele. Poti fi mandru ca esti, pur si simplu, mai norocos decat cei nascuti in Sahara? Te poti lauda cu istoria romanilor chit ca tu nu l-ai ajutat in nici un fel pe Stefan cel mare? Sau te poti mandri (tu) cu ce au descoperit  altii, descoperiri despre a caror functionare intelegi doar titlul?

  Poti fi mandru ca ai ales sa nu pleci. Mai ales daca ai suficienta experienta sa te angajezi in alta parte, pe bani mai multi, securitate mai buna pe strada, gaz mai bun in centrala si mai putini caini comunitari. Dar te poti mandri ca nu ai plecat, cand motivul pentru care inca esti aici tine de apropierea de parinti, dorinta de a nu schimba niste elemente adanc familiare sau nesiguranta descurcarii intr-o tara (si limba straina)?

 Poti fi mandru ca esti roman, de o natie cu alti romani… reusiti. Cercetatori, artisti, scriitori sau sportivi, avem si noi partea noastra de “lume buna”. Poti ignora lejer tonele de gunoaie pe care le lasa romanii pe munti, nationalitatea celor care vandalizeaza simboluri nationale, sau, desigur, lista lunga de romani mentionati aici. In unele cazuri, te poti mandri cu ingeniozitatea romaneasca, ignorand faptul ca adesea este folosita pentru a jumuli alti romani.

Poate ca diferenta intre termeni este doar semantica: la urma urmei, elvetienii sunt foarte mandri de muntii lor, chit ca nu i-au inaltat ei. Americanii ii dau inainte cu istoria glorioasa, chit ca sta inseamna doar vreo 400 de ani. Francezii se mandresc cu restaurantele lor, chit ca majoritatea nu isi permit sa manance in ele. Daca mandria nationala inseamna sa te lauzi cu asa ceva, sa-i dam inainte! Sau poate ca de asta ProTVul te intreaba de ce iubesti Romania. Si motive ar fi destule, de la peisaje la romanii care se nasc si s-au nascut aici.

 Ma rog, la unii romani care se nasc aici. Aia care pun mana pe sapa, in loc sa se planga ca vor “o tara ca afara”, aia care chiar cauta de munca si nu se plang ca e nashpa statul ca nu i-a lasat sa treaca bacul. Alea care nu deplang Romania ca nu are oultet-uri ca in vest, etc,etc. Nu-i includ aici pe cei care se plang de doctori, de judecatori, de politisti sau de politicieni, caci de uscaturi nu ducem lipsa si a-i acuza nu inseamna ca nu-ti iubesti tara.

Iar daca patriotismul este definit de DEX ca Sentiment profund de dragoste și devotament față de patrie și popor, poate ca, intr-un scenariul absurd, ti-ai da viata sa nu fie rasa Romania de pe harta. Dar daca ar trebui sa nuantezi discutia si sa fie vorba de o anumita regiune a tarii, probabil ca ai raspunde cu “care parte?” 

“Uuu, cat sunt de epic”

Nu am eu chiar asa de multe conferinte la activ,

dar unele lucruri par universal agasante

E deschiderea unei conferinte doctorale internationale, si “guest speaker”-ul tocmai si-a terminat prezentarea. Buna, rea, nu conteaza in context. Dar a fost, si acum asteapta intrebari din sala.

Se ridica primul doctorand: buna ziua, ma numesc X de la universitatea Y, sunt la specializarea Z, vroiam sa va spun cat de interesanta mi s-a parut problema dumneavoastra, mai ales ca blablablabla. Si la urma o intrebare. Casti, ridici din umeri, asculti vorbitorul raspunzand.

Se ridica a doua doritoare de intrebari: Buna ziua, ma numesc, am fost printre primii studenti care am-facut-sau-am-dres, respectiv lucrez acum la nu-stiu-ce-ca-oricum-abia-ti-am-inteles-engleza….

Daca ai noroc poti prinde si un al treilea care ”eu nu am intrebari, vroiam sa va spun cat de interesanta este problematica ridicata de dumneavoastra, deoarece si eu cred ca blablablablablablablablablablablabla”

Alo!! Voi nu trebuia sa puneti intrebari? Nu sa spuneti cine sunteti (si asa nu va tine nimeni minte), de unde sunteti (marginal interesant, oricum va tradeaza accentul), si parerea ta despre prezentarea lui ca guest este criminal de inutila la momentul asta, deoarece: 1. Este guest speaker, nu prezinta referat; 2. Oricat de nashpa ar fi fost, inca n-am vazut pe nimeni sa-i spuna unui speaker “you sucked”.

Deci baga limba inapoi in gura, si pune direct intrebarea! Uite, cum face asta:

“Asa cum spuneati si dumneavoastra, globalizarea duce la afectarea blablabla. Sunt de acord cu dumneavoastra, si moreblablablabla. Blablablasomemore, as dori sa stiu daca…”. Tu!! Pe cand navigai pe Google dupa locuri in care sa-ti importi cv-ul, n-ai dat de K.I.S.S? Conceptul de “intrebare simpla si la obiect” iti suna cunoscut? Nu stiu, exista undeva in manualul Scolii tale Doctorale un capitol “bagarea in seama lung si des, cheia unui doctorat de succes”? Daca exista, cum de nu l-a citit si restul salii, ca esti o mica minoritate agasanta intr-o masa de ascultatori poate mai calificati ca tine. Inteleg, ti-a placut prezentarea, ai ocazia in pauza sa-l abordezi si sa i-o spui daca tii mortis; vrei sa-i dai o carte de vizita, din nou, coffee-break.

Dar asa, laudandu-TE pe timpul MEU alocat LUI, imi bagi degetele in ochi in timp ce-mi zbieri in ureche “Uuu! Cat sunt de epic! Uite cat sunt de epic, sunt cel mai epic!”.

Apropo de tigani

Repede, pana nu apare noul DEX

—Mugurel, ai zis ca bunicii tai au casa intre tigani.

—Da.

—Ia uite ce scrie aici: "Va solicitam sa luati masuri pentru a rectifica imediat definitia cuvantului «tigan», dupa cum urmeaza: sa consemnati caracterul peiorativ al cuvantului «tigan» atunci cand acesta din urma este folosit pentru a denumi o persoana care apartine minoritatii rome si sa specificati ca folosirea acestui cuvant nu este recomandata deoarece este considerat ofensator”. Sa-i spui bunicii tale sa nu-si mai injure vecinii!

—Exceptand Romani Criss si alte fundatii de astea mai mult sau mai putin mancatoare de bani, eu n-am auzit nici un tigan sa se autorefere ca “rom”. Nici vecinii bunicii, nici in Piatra sau Iasi. Stii de ce imi aduce aminte stirea asta? De Rem-ul lui Cartarescu.

—Nu l-am citit.

—Ei, la sfarsitul cartii, dintr-un anumit motiv, personajul principal umple pagini intregi cu un anumit cuvant. Asa am si eu chef acum, sa umplu pagini intregi cu “tigan”.

*

***

*

—Moise Guran si-a luat avertisment de la CNA

—De ce?

—Pentru ca in emisiunea lui despre evaziune fiscala a tot spus de tiganii care au vile si traiesc din ajutoare sociale. Si s-a ofensat una din Cluj, si a depus plangere.

—... indeamna la discriminare, nu? Cat tupeu!

—Stii ce-ar trebui facut cu tiganii, Mugurel? Impuscati.

—Poftim? Nici chiar asa! Cum poti sa spui asa ceva?

—Asculta-ma. Uita-te in autobuz, in piata, chiar si la facultate, si gandeste-te cati romani gandesc la fel.

—Ce cretinatate de rationament! E ca si cum ai spune ca in satele in care ungurii sunt majoritari pot sa impuste romani. Sau invers.

—Ca sa fiu sincer…

—Nu incepe!

—Nu am dreptul la opinie?

—Ba da. Dar asta nu inseamna ca e si corecta.

—Tu gandeste-te asa: daca ar fi sa se stranga semnaturi pentru exportarea tiganilor, cati crezi ca ar semna?

—Cum adica sa-i “exporti”? Sunt cetateni romani. Plus, cred ca insasi strangerea de astfel de semnaturi este ilegala.

—Si-o sa patesc la fel de multe cat au patit si ungurii care au strans semnaturi pt autonomie?

—Nu e corect.Nu gandesti corect!

—De ce nu?

—Pentru ca daca 10% dintre tigani termina liceul, inseamna ca pot, dar nu vor. Si sunt convins ca dintre cei care incearca, mult mai multi de 10% reusesc, ba au si facultate. Singurul lucru care trebuie facut este aplicarea legii. Se bat intre ei, ce “judecata tiganeasca?”? La inchisoare. Rapesc fete? Puscarie. Fura sau n-au bilet? Nu-si dau copii la scoala? Ce prevede legea? Nimic altceva decat litera legii. Ne tot invartim in jurul cozii cu integrarea lor, cand problema este ca nu respecta legea.

*

***

*

—… am avut inclusiv locuri speciale la facultate pentru candidatii de etnie roma. Adica, Romania depune eforturi pentru a-i integra. Cum este la voi la scoala, Andy? Aveti locuri speciale pentru non-britanici?

—Nu pot vorbi pentru toata Marea Britanie, dar la noi in Birmingham nu, nu facem astfel de chesti. Nici ca institutie, nici noi, ca profesori. Pur si simplu, nu conteaza.

—Nu aveti si voi conlocuitori?

—Ba da, dar noi nu facem diferenta intre unii si altii. Legea spune ca toti copii trebuie sa mearga la scoala. De ce sa-i tratam diferit?Asta este legea, asta este programa, , nu avem de ce le crea alte conditii. Asta este si unul din avantajele uniformei: toti sunt egali.

…

*

***

*

 —Stii ce-a facut asta micu’ toata ziua? A citit despre tigani.

—Tigani sau tiganci?

—Ei, si tu. M-am interesat de unde si pana unde vor astia sa se numeasca romi.

—Si?

—Ei zic asa: ca prima atestare documentara a  denumirii “tigan” (de fapt, athinganos) a fost in 1068. Am gasit in fisierele postate pe site-ul Romani Criss o contradictie flagranta, pentru ca pe un rand spune ca “athinganos” insemna “impur”, de neatins, iar pe urmatorul spune ca in primul document termenul insemna “nomazi”, “eretici” si “vrajitori”. In fine, prin 1300 apare si prima atestare in Tarile Romane, si ei speculeaza ca, deoarece cuvinte ca “rob” si “sclav” au aparut mai tarziu, “tigan” a fost termenul care le-a tinut loc.

—Pai, eu de-aici inteleg ca li s-a spus tigani tocmai pentru ca asta era termenul. Daca n-au stat acasa in India si au migrat in Europa, li s-a spus migratori. Cum practicau vrajitoria, erau eretici. Si li s-a dat cuvantul care ii definea.

—Problema lor este ca ei nu au termenul “tigan” in limba lor, ei zic rom la barbat...
— Asta e asa, un argument ca sa fie. Nemtii zic Mann la barbat, francezii Homme, si nu-i auzi pe francezi zicand ca ei sunt natiunea homă.

—Mai zic ca s-ar trage dintr-un neam de indieni numit “dom”, cu “d celibrat”, si inca de la 1919 au avut o mare adunare nationala in Transilvania in care cereau sa nu mai fie numiti tigani.

—A, am vazut documentul. Dar daca ai observat, este documentul “tiganilor din Transilvania”, incepe cu “subsemnatii, reprezentanti ai tiganilor”, propun un reprezentant care “nu este tigan”, si cere inlocuirea denumirii tigan cu “una care se va gasi corespunzatoare”. Tocmai asta e problema mea! Daca se autodenumeau “corcodusi” nu era nici o problema. Sau “domi” (ca vezi doamne, asa se chema poporul lor acum 1000 de ani) sau daca tot e “d celibrat” atunci sa se cheme “dromi”. Daca ei se simt ofensati de termenul tigani, sa se autodenumeasca altfel, dar nu romi, nu romanes, nu romani, nu termeni de astia care aduc a “român” ca atunci ne ofensam noi. Sau ma rog, ar trebui. Plus, daca isi spun romi, dar se comporta tot ca tiganii, nu sunt mai buni si mai integrati. Asta ar trebui sa ceara ONGurile, nu schimbarea dictionarului. Dar nu-i prost cine cere, e prost cine da.

—Chiar, nu exista vreo lege care sa ne permita sa ne opunem? Adica, eu ma simt jignit de faptul ca s-au hotarat sa-si ia numele poporului meu.

—N-ai aflat? Parlamentul te reprezinta. Aproba el, se cheama ca ai aprobat si tu.

*

***

*

—Auzi, eu ma intreb cati tigani stiu toate chestiile astea.

—Auzi, eu ma intreb pe cati ii intereseaza.

—Daca nu-i intereseaza, fundatiile care le apara drepturile cam raman fara activitate.

—Daca i-ar fi interesat, n-ar fi fost pline manelele de “tigan”.

*

Sectia noastra considera ca termenul "tigan"  reprezinta numele corect al acestei populatii transnationale.  In multe tari din spatiul european  este utilizat fara nici o restriste un cuvant avand aceeasi  origine, respectiv aceeasi evolutie a semnificatiei cu lexemul romanesc: "tsiganes" in franceza,  "zingari" in italiana.....

Academia Romana, 2010

La Sovata…

… nu, nu e mai aromata inghetata. Mai ieftina, poate, dar in final tot aceleasi firme sunt, iar dintre ele, cea mai buna ramane moldoveneasca Betty.

… o fi fericita fata, avand in vedere ca statiunea e cunoscuta pentru tratamente ginecologice. Nu stiu cat de fericiti erau baietii, avand in vedere ca fetele de acolo nu prea straluceau.

… nu cunosc nici un Nicu.

Acum ca am terminat cu referintele la melodia care va vine imediat in minte cand cititi titlul, sa va spun ca in buna traditie de a merge “undeva” la aniversarea nuntii am ajuns in statiunea mai sus amintita.

Punctul principal de atractie este Lacul Ursu, in jurul caruia s-a construit un strand in toata regula, inclusiv cu chestii care lipsesc la mare (dusuri gratuite si cabine sa te schimbi). S-a pus si o taxa de 20 ron/intrare (nu pe zi; per intrare in strand), cu mentiunea ca programul este 10-18 (da; evacuarea la 6 seara) si ca se face pauza de intrat in apa intre 13 si 15 (cred ca huiduielile in grup cand suna clopotelul de avertizare ar trebui promovate ca atractie turistica). 

Strandul este construit sub forma unui ponton de lemn, din care intri direct in apa, direct insemnand ca vei cobori 5 trepte si apoi apa are brusc cativa metri adancime. Faza frumoasa e ca este extrem de greu sa te ineci: apa este atat de sarata incat:

-te tine la suprafata

-te ustura ochii daca ajung in contact

-devii constient de toate zgarieturile de pe corp. Consistenta apei este usor uleioasa (in genul celei de la Sfanta Ana).

     Tragand linie si ignorand… artificiile turistice… e foarte frumos: plaja si balaceala intre munti, preturi acceptabile la terasele din perimetru, componenta medicala a vizitei, locurile amenajate pentru balaceala copiilor-si-femeilor-speriate-de-lipsa-fundului-apei. Si o impresie generala de “nu iti are nimeni grija”: ai 100 de kile si vrei sa intri in apa cu cotiere de alea cum au copii in piscina? Nimeni nu-ti da atentie. Romana, maghiara, germana, nu conteaza. Te pupi cu prietena intr-un colt? Cui ii pasa?

Pe langa Lacul Ursu mai sunt cateva lacuri din ce in ce mai putin sarate, neamenajate si cu acces liber la scaldat (cu o exceptie, Alunis), mai ales ca toate au proprietati medicinale. 

Zona din jur este pavata, cu multe banci, iar ce nu e pavat este marcat ca poteca turistica (de exemplu, accesul la lacul Mielei). Comparatia cu Slanic Moldova apare imediat, ambele statiuni oferind ample posibilitati de promenada, iar sirul de vile din Slanic seamana foarte mult cu Strada Trandafirilor din Ardeal. Atat ca Sovata este mai mare si are Peny market la iesirea din statiune. Si tot ca deosebire, la Slanic nimeni nu face mofturi daca vrei sa inchiriezi o camera doar pentru o noapte.

Ce nu mi-a placut si ajunge sa-ti sara imediat in ochi este multimea de albine/viespi care parca si-a facut stup la intrarea in strand si roiesc in jurul teraselor, dozatoarelor si restaurantelor din zona. M-am asteptat ca indepartandu-ma de “plaja” sa fie mai bine, dar mai departe obiectul lor de atractie sunt cosurile de gunoi sau dozatoarele de suc, unde le gasesti roind cate 5-6; si sunt asa de obisnuite cu oamenii, incat ti se baga fara jena in pahar.

Alta chestie la care trebuie sa fiti atenti este locatia cazarii: multe din oferte sunt pe strada Praid, care este in localitatea Sovata, nu in statiune si care, usor de ghicit, este DN13 si pe-acolo se circula. Intens. Greu. Cu viteza. Mai ales noaptea. Obiceiul ardelenesc de a-ti face casa la strada si curtea larg in spate duce la situatii in care camera pensiunii tale la sub 10 metri de traficul greu, lucru de care iti dai seama noaptea. Iar termopanele nu mi s-au parut asa de comune in zona.

Din punctul meu de vedere, Sovata poate fi o alternativa foarte buna la Vatra Dornei (unde nu ma vad stand doua zile fara sa ma plictisesc), sau Slanic Moldova (care mi se pare prea mic daca se hotarasc si bacauanii sa iasa la picnic). Distantele sunt aproximativ similare, si poti foarte usor sa-ti faci drumul frumos folosindu-te de peisajul de pe traseu. Imi pare rau ca Neamtul nu reuseste sa exploateze conceptul “marea dintre munti” pe care il ataseaza de Ziua Marinei lacului de la Izvorul Muntelui si sper ca la un moment dat se va gasi finantare pentru transformarea lacului Cuejdel intr-un loc de scaldat intre copaci. Nu va fi lacul Ursu, dar va fi o alternativa.

Fost-am pana la Mamaia

Cateva observatii legate de mersul la mare, daca va intereseaza sa faceti ca noi, un drum rapid pana acolo:
-se lucreaza la intrarea in Vaslui dinspre Barlad si la iesirea din Vaslui catre Iasi. Cand spun "se lucreaza" ma refer la faptul ca o banda este decopertata. Iesirea spre Iasi e mai enervanta, pentru ca au postat despartitoare de sensuri, dar nu s-au deranjat sa va si anunte ca unul din ele e blocat, astfel incat va puteti trezi ca mine, venind dinspre Iasi, ca il vad pe unul venind pe banda mea, catre mine. Nu pot sa-l acuz pe ala; pe benzile lui trona un excavator.
-pe portiuni foarte scurte este decopertat drumul si in zona Barladului
-s-a dat drumul la sectorul Viziru-Gura Ialomitei si, cu cateva exceptii catre aceasta din urma localitate, drumul este foarte bun.
-cele doua trasee "pe poduri" (Cernavoda si, respectiv, Giurgeni) au avantaje si dezavantaje: socrul meu a stat doua ore bara la bara pe traseul Cernavoda-Constanta. De partea cealalta, traseul Braila-Viziru-Gura Ialomitei-Giurgeni-Constanta are doar o banda pe sens, si circula tiruri in prostie. Trecerea podului de la Giurgeni costa 5 lei de autoturism
-in general, plaja din Mamaia este curata; daca gasiti zone cu alge, pur si simplu mutati-va mai incolo.
-preturi in Mamaia: apa minerala Dorna:4 lei/2 litri. Coca-Cola:8 lei/2 litri. Bere:8-9 lei/2 litri. Diferente doar de 50 bani intre "minimarket-uri"si "terase".
-exceptand cele trei chestii de mai sus, sunt diferente destul de mari intre produse (jucarii, cadouri, imbracaminte, plusuri, whatever-uri) chiar si intre doua magazine alaturate.
-Remy-ul (sau Rummy-ul dupa cum il cunoasteti) care se vinde in statiune (Picnik Okey cu steagul Romaniei pe el) are doar un joker.

Vacanta placuta!

De ce latri?

De ce dracu’ latri? Este 3 dimineata, nu misca nimeni pe strada, javrele cu care te-ai certat pe la 1 s-au carat, pisici nu prea-s in cartierul asta (si oricum, de-acum stiu cum latri la matze, nu ma duci pe mine cu de astea)… deci?

Trenul a trecut de vreo ora, si amandoi ne-am obisnuit sa-l ignoram; lună plină nu-i, sa zici ca simti nevoia sa urli precum faceau stramosii tai pe vremea cand oamenii nu au avut proasta inspiratie sa va transforme in animale comunitare. De ce nu dormi? De ce nu ma lasi sa dorm? Maine toata lumea se duce la munca, exceptand-o pe baba aia care iti aduce oase. E prea cald ca sa inchid geamurile, si macar de ai avea un motiv anume sa latri. Dar asa… Tu ai program de lehuza, da’ altii muncesc maine. Nu vrei sa taci si sa te culci?

Hau… hauhau….. hau….

Vise cu Poc…. Pocpoc.

De ce s-o fi picat la bac

As putea sa ma opresc dupa aceasta imagine, dar hai sa nuantam un pic:

     Nu, Androneasco, nu Guvernul este de vina ca atatia elevi au picat bac-ul. Si nu, Marga, nici Basescu nu este de acuzat. Interesant cum articolul de aici le leaga pe toate si va gaseste vinovati de incurajarea cresterii artificiale a promovabilitatii, ca sa furnizati “marfa” universitatilor private. Dar revenind, degeaba va ambalati, mentalitatea “Cu cat ai luat Bacul?—Cu 4000 de euro” nu a inceput sub Funeriu. Macar Marga, in luarea de cuvant, a dat o declaratie politica (uite de asta interdictia rectorilor de a fi politicieni s-a nascut la Iasi, nu la Cluj). Abramburica, in schimb, (care a patronat desfiintarea scolilor de arte si meserii, trecand in randul liceenilor elevi care, s-o spunem popular, ar fi strans saibe si nu ar fi dat bac-uri) si-a redovedit incompetenta in materii preuniversitare cand a dat vina pe plasarea examenelor de evaluare a competentelor imediat inaintea examenelor scrise; vezi Doamne, elevii au fost “prea aglomerati” sa sustina toate probele in trei saptamani. Ca asa se invată pentru bac, ca la ea la Politehnică, in ultima luna. Suplimentar, cand a dat bacul generatia mea, nu a iesit o tragedie nationala, si noi am dat toate probele in doua saptamani. Si n-am murit, nu ne-am sinucis, nu nimic. Oricum, cei care au picat in generatia mea au parut mai tristi decat cei care au picat acum; cum observa si cineva la EuropaFM azi dimineata, o parte dintre picati nu pareau asa afectati. Sau surprinsi, depinde pe cine intrebi.

     Nu, babaci din Federatia Nationala a Asociatiilor de Parinti-Învatamânt Preuniversitar, nu este vina nici a profesorilor, si nici a camerelor de luat vederi care v-ar fi stresat “puisorii” si nu i-au lasat sa se concentreze. Daca ai un punct din oficiu si iei 2 la mate sau 3 la romana, greu e vina profesorilor si ma indoiesc ca videocamera nu te-a lasat sa scrii. Vorba cuiva pe un forum, "puneti-va odraslele la treaba!" Da, or fi si profi care ar fi trebuit sa-si dea mai tare silinta, dar caricaturi ca cea de mai sus sunt vechi de cand lumea, si pana acum tare v-a mai convenit situatia, ca va intrau loazele la “liceuri bune”.

     Si nu, presă avidă de scandal. Nu asta e "cea mai slaba generatie", nu astia sunt "cei mai slabi absolventi de liceu". Stati de vorba cu profesori si veti ajunge la concluzia adevarata: copiilor le merge capul, dar nu si l-au batut. Este adevarat: unii au avut ghinion; altii au avut o zi proasta; unii s-au zapacit si au scris despre una in loc de alta, iar altii poate chiar nu au fost ajutati corespunzator de profesori (desi revin la paragraful de mai sus si modul cum parintii ar fi trebuit sa remarce ceva, in astia 4 ai). Dar toate astea nu sunt valabile la 50% din elevii de bac ai tarii.

       Intrebati profesori de la licee de esalonul 2 sa va spuna cum se dadeau grozavi unii elevi la clase despre “cum pot rezolva cu bac-ul”, si “de ce si-ar bate capul?”; vorbiti cu ei inafara camerelor de luat vederi, si veti vedea ca rezultatele nu ii mira de loc pe profi. Daca a facut ceva bun Funeriu (si recunosc ca nu e cotat ca ar fi facut multe bune), a bagat spaima in elevi sa se apuce, naibii, de invatat! De asta exista o sansa ca la anul, pentru prima data, o generatie de boboci pe bancile facultatii sa fie mai buna decat generatia care a intrat cu un an in urma.

Orice ar spune Marga si Andronescu, sub ei trendul a fost doar descendent.

Niste idei asa... mai nationaliste

    Ma tot chinui sa scriu si eu ceva pro sau contra judetelor astora care se prefigureaza, dar (vorba unui articol foarte inspirat), as vrea sa critic dar nu stiu ce. Pe cand imi adunam niste idei, m-a surprins replica unui prieten, rostita cu toata sinceritatea: “nesimtitii de unguri forteaza mana autonomiei”.

     Ha! Era normal sa se bage UDMRul. Asa cum cand vine vorba de avorturi Biserica este normal sa se opuna, asa si ungurii, cand vad ca se face reorganizare, se agita cu autonomia. De asta exista UDMR, pe asta a marsat tot timpul, pe “noi vrem pamant” (“pamantul Romaniei”, daca tot suntem nationalisti). Au aparut de vreo saptamana cativa care-si dau cu parerea despre tupeul maghiarilor si prostia-celor-de-ne-conduc-acum-si-care-ii-lasa-sa-vorbeasca-in-loc-sa-i-bata-in-cap-cu-Constitutia-pana-inteleg-concepte-ca-“unitar”-şi-“indivizibil”. Ceea ce se uita este ca actualele pretentii UDMR sunt doar obiectivele pe anul asta al unui partid caruia i s-au tot facut concesii de catre cei care care au ajuns sa ne conduca. Nu PDLul le-a dat placute bilingve, nu Basescu a bagat obligatia functionarilor publici sa cunoasca limba minoritatilor. E adevarat, sub astia din urma a aparut istoria si geografia in limba “materna” dar procesul de pupat ungurii intre parti moi pentru majoritate parlamentara este un sport al politicii romanesti de mult timp. Iar acest demers devine si mai… umed cand mai stam spasiti in fata strainilor inghitind lectii despre integrare si autodeterminare. Straini precum francezii, care nici nu vor sa auda despre drepturile minoritatilor africane, precum italienii sau spaniolii unde nici nu se aude de drepturile romanilor, sau decat nemtii care au recunoscut franc ca faptul ca politica de integrare a fost un esec (dar nu-si obliga politistii sa invete turca). Nu mai vorbesc de americani (spaniola obligatorie?) englezi… de fapt, de oricine. Iar concesiile inverse sunt praf in ochi atata vreme cat nicaieri nu exista obiectivul autodeterminarii (aveti aici o discutie legata de Austria, cititi paragrafele dinaintea titlului “Curent Developments”).
Suplimentar, de mult nu mai cred ca secuii de zi cu zi isi doresc autonomie. Da, poate niste mosi care traiesc din pensia data tot de statul roman (in urma muncii in fabrici construite de comunistii romani, sau pentru ca sunt agricultori si atunci nici nu au cotizat, pur si simplu statul roman ii ajuta ca nu reusesc sa cultive destul in ograda). Da, poate niste adolescenti care se agita tare cu autonomia, fara sa-si bata capul sa se gandeasca ce vor face, si in ce limba vor lucra dupa ce se termina banii parintilor si trebuie sa se angajeze undeva. Da, poate niste monotoni si marginiti precum ala de l-a spanzurat pe Avram Iancu si, langa ei, niste politicieni care altfel nu si-ar gasi locul. Ma indoiesc ca procentul celor care “traiesc pentru autonomie” este la fel de mare ca al romanilor care ar vrea exterminarea tiganilor, astfel incat ii putem califica pe toti ca “extremistii normali ai unei tari mai mult sau mai putin normale”.
    Tare cred ca acel doar 4% obtinut de UDMR la ultimele alegeri nu inseamna ca ungurii din “Tinutul Secuiesc” doresc mai multa autonomie, ci ca, dimpotriva, s-au fript asteptand banii de dezvoltare promisi de Budapesta si se reintorc la viata lor de zi cu zi: vin la examene la Universitatea din Targu-Mures cu dictionarele (pentru ca acasa au facut doar limba materna) si se chinuie sa invete intai Romana si apoi Dreptul; sau se uita luung dupa masinile “nesecuiesti” care trec prin Tusnad, doar-doar s-o opri vreuna si la magazinele sau pensiunile lor, ca budapestanii prefera Balaton-ul lacului Sfanta Ana; sau se bucura in barba cand Udrea le da bani sa-si repare strazile, ca de infrastructura din Romania, chiar si pentru cofinantarea proiectelor europene, tot Bucurestiul va avea grija. Situatia economica a HarCov-ului este la pamant (niste date economice pe la jumatatea acestui articol), iar Mures-ul care, poate ar inalta "Tinutul Secuiest", este majoritar romanesc. Asfel incat maghiarul din secuime, vorba cuiva de la televizor, este mult mai interesat de somaj, de masa zilnica, de relatiile bune cu vecinii romani de vis-à-vis decat… decat de ce? De promisiuni politice?
    Ar fi foarte frumos, si dezirabil, ca urmasii partidului care s-a facut ca ploua cand HarCovul s-a umplut de steaguri unguresti pe cladiri-reprezentanta a statului roman sa lase pentru o clipa salivarea dupa demiterea lui Basescu si sa vina cu niste idei care sa anuleze aceasta idee creatza (partid avand ca scop declarat o actiune ilegala –autonomia), si aceste drepturi anormale intr-un stat de drept. La urma urmei, PSDul a patronat modificarea constitutiei postrevolutionare, si i-a umplut de drepturi si de vise. PSDul sa puna piciorul in prag si sa raspunda cu o contraoferta la acel “trecem in opozitie” al UDMRului.

Despre drapel. Cu talent

   In timp ce in finala "Romanii au talent" rapperul cu faţă de căprioară canta despre mandria de a fi nascut intre Carpati (lucru laudabil, de altfel), mi-am dat seama ca noi nu avem cultura drapelului. Daca mergeti peste hotare, a vedea un steag national la vreo usa nu este deloc anormal: culorile nationale erau in coltul instructiunilor din metroul vienez; tramvaiele importate din Elvetia sunt ros/albe. „Dincolo”, culorile nationale le vezi pe institutii mai mult sau mai putin publice; le vezi in mainile oamenilor la vreun eveniment mai important, nu neaparat la ziua nationala, le vezi ca parte a siglelor diferitelor firme. In fine, le vezi afisate. Se spune ca in Brazilia se uita urat lumea la tine daca te imbraci in culorile tarii, iar in Mexic de ziua independentei se consuma mancaruri bazate pe alimente rosu-alb-verde.
   Romanii isi aduc aminte de drapel atunci cand ungurii mai dau cu verde pe vreo cladire transilvana, si atunci nu ne gandim sa-l punem pe-al nostru, facem scandal sa il scoatem pe-al lor. Similar, ne mai aducem aminte de "Desteapta-te romane!" cu furie cand il remixeaza vreun manelist sau roacher. Aproape ma asteptam ca pe langa raperul mai sus amintit, pe scena,ăia sa invarta niste steaguri in culorile curcubeului; orice, numai tricolorul nu. De parca ne e rusine cu el, ma asteptam sa vad pe scena, ca in centrul Bucurestiului cu ani in urma la un 1 decembrie, mai multe steaguri in culorile ProTVului decat ale Romaniei.
   Mi-ar place sa cred ca Adrian Tutu a castigat "Romanii au talent" nu pentru ca trebuia MediaPro sa-si caute un nou brand de muzica (si opera nu vinde la fel de bine ca un rapper renascut-vezi Puya). Dar daca ar fi sa cred ca romanii l-au votat, as vrea sa cred ca i-au votat mesajul, nu povestea din spate, ca-i orfan si sarac. Dupa atata „Salajean”, „Dupa blocuri”, si variatiuni pe tema „politicienii fura”, parca mi-era dor de ceva mai... tricolor, care sa nu-l implice pe Vadim.

"Myth confirmed"

Prin Piatra Neamt circula mitul ca Politia Rutiera parcheaza o masina in fata cafenelei Costa Rica, vis-a-vis de sediul Alpha Bank din Precista, si supravegheaza trecerea de pietoni care face legatura intre trotuarul cu AJVPS si cel cu magazinul Carena; soferii care scapa de sensul giratoriu de acolo dar nu dau prioritate multimii de caprioare care traverseaza sporadic strada, sunt filmati si saltati de permis.
Eu auzisem de mitul asta, dar nu am vazut niciodata, in atatia ani de trecut pe-acolo, vreo masina de Politie. Pana ieri.

Dar am vazut-o prea tarziu.

Planuri de-acu’ 20 de ani

Azi trebuia sa ajung cu nava mea (ma rog, condusa de mine) in sistemul nostru solar. Fie o parcam pe orbita pamantului si coboram cu o naveta, fie aterizam direct cu ea pe undeva pe langa Piatra. Culegeam pe mama si pe cei care nu aveau navutze proprii, si mergeam sa dau de baut pe vreun munte din sistemul solar; cred ca mi-ar fi placut friptura mamei in lumina lui Jupiter, fie de pe Io, fie de pe Europa. Sau, alternativ, ceva de pe orbita lui Saturn (dar nu Titan, ca e prea densa atmosfera si nu vezi mare lucru din inele).

La anul, urma sa sarbatoresc 30 de ani undeva grandios, fie langa o nebuloasa mai cu mot, fie undeva intr-un sistem solar mai ciudat. Prin clasa a treia nu chiar ma gandisem cu planificarea atat de departe.

Relatii cu publicul 2

Starnit de Valy, postez niste mostre de mesaje primise la adresa de contact pentru schimbat parola de acces pe portalul FEAA. Am sa trec peste multimea de pussy4U, scufita_rosie_focoasa si alte adrese de email folosite de unii studenti pe post de adresa oficiala; cand vreau sa ma amuz, ma uit in lista de messenger la elevii Ancai, si sa vedeti acolo moartea_fetelor, sexysirea99, bun_de_bun si alte de astea. Postarea asta nu-i la fel de amuzanta ca cealalta, dar, de data asta, mai important decat raspunsul meu, cred ca e cum au intrebat ei.

Situatia normala:

Titlul: parola portal <- stiu, e aiurea sa cer titlu Text: Buna ziua <-cat tupeu pe capul meu Ma numesc XXXX, matricol YYYY, cnp ZZZZ, student la specializarea TTTT, doresc schimbarea parolei pe portal.

Realitatea

Titlul: Text: Ma numesc BBBBB, nr matricol:33333, studenta la Piatra-Neamt, CNP: 2222222	Buna ziua si dumneavoastra Ma numesc Mugurel Patrichi, administrator retea, cadru didactic asociat colectivului de Informatica Economica.
Titlu: Text: Doresc schimbarea parolei pe portalul feaa. Mulţumesc.	Buna ziua si dumneavoastra, Cine sunteti?
[..] Am fost la dumneavoastra si mi s-a schimbat parola in ultimele 6 cifre din numarul matricol. Incerc 12345 si nu merge. DE CE???
Titlul: Parola Portal Text: Sunt CCCCC, studenta FEAA cu matricol 33333. CAND PRIMESC SI EU PAROLA?????	Buna ziua, 1. Buna ziua, 2. Trimiteti CNP-ul, pt confirmarea identitatii 3. Cand ati trimis datele solicitate 4. Cand avem timp de procesat solcitarile online O zi mai buna! <-5 cand o sa stii sa te Mugurel Patrichi semnezi server retea FEAA
Titlul: Schimbare parola ! <-remarcati exclamatia Text: nu ma pot autentifica pe portal!! <-persista	(Incep cu) Buna ziua! Vedeti aici instructiuni: http://portal.feaa.uaic.ro/Pages/FAQ.aspx (Inchei cu) O zi mai buna! (Si ma si semnez)Mugurel Patrichi server retea FEAA

Dar, probabil, cel mai tare schimb de mail-uri dintre toate:

De la: SSSSSSSSS Titlu: Text

De la: webmaster Titlu: Text: ?

Apprivoiser l'absurdite du Monde

Azi un post mai multimedia, pentru ca altii au spus-o mai bine.

Click aici daca nu stiti ce inseamna. E un vers din Mylene Farmer - Dessine moi un mouton, cantecul din dreapta pe care il dadea, cu o regularitate uneori enervanta, dimineata pe MCM, cand ma pregateam de scoala. Versuri in franceza si engleza. Pentru cei care au ratat titlul, este din Micul Print al lui Saint Exupery

Iar ca replica, romaneasca, l-am primit pe Vlahuta, si a lui "Unde ni sunt visatorii", in interpretarea live a lui Florin Piersic.

10 zile de dragoste

14 februarie: ziua indragostitilor. Sarbatoare comerciala doar daca ii cazi victima si cumperi la pret dublu buruiana expirata cu o saptamana in urma.
15 februarie: ziua atmosferei romantice. Lumanarele, betisoare parfumate, chestii de astea.
16 februarie: ziua cumparaturilor mici. Un nimic pe care nu se hotaraste sa dea banii, de genul ojei ieftine din Podu Ros sau a suportului autoadeziv de pus pe bordul masinii, sa nu-ti cada mobilul
17 februarie: ziua mesajelor. SMSuri, biletele, orice va trece prin minte.
18 februarie: ziua dulce. Nu ziua diabetului, dar se pot gasi utilizari frumoase cremei de ciocolata si bomboanelor M&M. In lipsa altor idei, cautati ceva nebunesc, aiurea, si fun, de genul gumei Turbo (pentru nostalgici, gasiti langa Piata Nicolina, la parterul unui bloc), bomboane Silvana de dragul bomboanelor Silvana, sau aruncati dupa catei cu ciocolata Clever.
19 februarie: ziua statului impreuna
20 februarie: ziua calatoriei. Pana pe Cetatuia, pana la Gradina Botanica sau pana la Letcani, nu conteaza, iesiti din casa impreuna Pizzeria din colt nu se pune
21 februarie: ziua pozelor amuzante. Machiati-va reciproc, fiti copii in fata aparatului, si apoi ascundeti pozele in cel mai adanc director posibil.
22 februarie: ziua iesitului in oras. La un suc, la pizzeria din colt, la locul vostru preferat.
23 februarie: ziua poeziilor. Cere-i ciorba pe versuri
24 februarie. Dragobetele. Un fel de Sfant Valentin, autohton, la fel de valabil ca patron al dragostei precum e de Sfantul Andrei noaptea Varcolacilor.

Dar... de ce nu?

Nu, nu treci examenul...

... Nu treci, pentru ca din tot subiectul de Word n-ai stiut sa faci decat marginea paginilor. Stiluri? SFuri. Formule in tabel? Nema. Mail merge, bookmarks, coloane… stiu, nu-ti suna cunoscut.
De fapt, chiar si fara astea n-ar trebui sa treci, pentru ca atunci cand ti s-a spus sa copii 4 fisiere la alegere tu ai mutat 4 directoare, iar cand ti-am spus sa salvezi cu alt nume te-ai uitat la mine cu ochi de caprioara in lumina farurilor: “ Adica, sa-l creez din nou?”
Si nici colegul tau, Fat-Frumos, parfumat, sarmant, increzator in sine dar total paralel cu materia, pe care te bazai ca-ti sufla dar care se uita la subiecte ca pinguinul la baliza. Trebuia sa caute pe calculator 7 fisiere Powerpoint, iar el in fereastra de cautare a introdus toate variantele posibile ale cuvantului „powerpoint”. Stiu, ai incercat sa-l ajuti, dar nici”.powerpoint” nu merge in Search. Oricum, pe el o sa-l tin minte mult timp, pentru ca din toate lucrurile pe care trebuia sa le faca in Powerpoint a scremut un Wordart cu „Nu m-ai stiu nimic”
Dar macar pe el l-am vazut la ochi doar de 2 ori tot semestrul. Si-a asumat riscul si a profitat de prezenta optionala. Pe tine nu te inteleg. Ai fost prezenta la jumatate din laboratoare. Nu-mi aduc aminte daca ai lucrat tu la calculator sau colegele tale (din "treimea vesela", blonda a luat 9,30, roscata 8.50 si tu...). Dar imi aduc aminte privirea-ti apatica atunci cand iti spuneam cum Word-ul genereaza cuprinsul automat, nu cum l-ai facut tu la examen, ai scris manual toate inregistrarile.
Abia astept sa vad ce ai sa faci semestrul doi, la Excel. Imi aduc aminte de o colega de-a ta, care anul trecut privea in jos foarte vinovata cand ii spuneam sa se uite acasa pe Portal, ca are acolo filmulete postate cu tot ce explic eu. In final, ajunsa la examen intr-o stare de perfect paralelism cu tot ce i se cerea, am rugat-o sa-mi faca macar un grafic, pe baza oricarui tabel economic din cele date in subiecte.

In „produsul final”, pe axa Ox erau Lunile anului, iar pe axa Oy era NrCrt. Din tot tabelul cu productia anuala, atata ii generase automat Excel-ul cand a apasat butonul de Grafic

Despre jocuri pe calculator

La multi ani! Stiu ca e cu intarziere, dar e sincer.
Cum sunt genul care prefera sa sarbatoreasca iarna la luminitele propriului brad (sau brazi, anul asta :D ), nu ma pot lauda cu cele poze din tari straine. Pot insa sa va spun ca mi s-a confirmat, inca o data, ca frumusetea unui revelion reusit sta nu neaparat in ce faci, ci aproape sigur in cu cine faci. Si pe asta chiar il consider printre reusite.

Cum de ceva vreme intalnirile cu prietenii mei se transforma adesea in jocuri (fie pe calculator/Wii, fie "offline") discutia de revelion poate servi ca introducere pentru articolul pe care v-il propun spre lectura. Nu am fost gamer atat de ahtiat ca autorul lui, dar cu ce nu ma identific, sunt de acord. Sunt convins ca multi din "generatia mea" vor spune acelasi lucru:

Am 23 de ani acum, ma joc pe calculator de cand aveam 12 ani. De fapt, ma joc de cand eram chiar mai mic – ma duceam la o prietena care avea Prince of Persia si ne jucam impreuna. Inainte chiar de asta, cand eram clasa I-a sau a II-a, un coleg de scoala avea un HC si stateam calare cate trei-patru sa vedem miracolul – omuletii se miscau, aia rai mureau, personajul principal crestea si tragea cu arme si vraji si totul era foarte tare. Continuarea aici