“Iubire”, “Mandrie”, “Patriotism”

   Vine 1 decembrie, motiv pentru afisat steaguri si adus aminte ca parca prea ne iau francezii la misto pentru cersetori si europenii la impins vagoane pentru tigani. Cetateni romani cu totii, desigur, dar raspunzatori individual pentru ce au ales sa devina.

   Am mai spus si inainte ca romanul nu are constiinta simbolurilor nationale; ca imi lipsesc steguletele afisate la geamuri, asa cum vad ungurii ca si le scot pe-ale lor de ziua lor nationala (sau de Trianon).

Aproximativ o data pe an ProTVul iese la inaintare cu “de ce iubim Romania” (dar cred ca greseste cand da cuvantul si unora care sunt obligate, prin natura “meseriei” de amante de fotbalisti, sa iubeasca Romania; in oricare alta tara, ar fi tratate drept curve). Tot ProTVul mai are o emisiunea saptamanala numita “Romania, te iubesc”. Daca vezi reportajele de acolo, ajungi sa nuantezi discutia despre dragoste de tara.

   Imi pun intrebarea daca poti fi mandru de ceva in care nu ai avut de ales. Vorba unui excelent text de-al lui Florin, Când ne naștem nu avem cum să ne alegem noi nici numele, nici țara, nici orașul, nici rudele. Poti fi mandru ca esti, pur si simplu, mai norocos decat cei nascuti in Sahara? Te poti lauda cu istoria romanilor chit ca tu nu l-ai ajutat in nici un fel pe Stefan cel mare? Sau te poti mandri (tu) cu ce au descoperit  altii, descoperiri despre a caror functionare intelegi doar titlul?

  Poti fi mandru ca ai ales sa nu pleci. Mai ales daca ai suficienta experienta sa te angajezi in alta parte, pe bani mai multi, securitate mai buna pe strada, gaz mai bun in centrala si mai putini caini comunitari. Dar te poti mandri ca nu ai plecat, cand motivul pentru care inca esti aici tine de apropierea de parinti, dorinta de a nu schimba niste elemente adanc familiare sau nesiguranta descurcarii intr-o tara (si limba straina)?

 Poti fi mandru ca esti roman, de o natie cu alti romani… reusiti. Cercetatori, artisti, scriitori sau sportivi, avem si noi partea noastra de “lume buna”. Poti ignora lejer tonele de gunoaie pe care le lasa romanii pe munti, nationalitatea celor care vandalizeaza simboluri nationale, sau, desigur, lista lunga de romani mentionati aici. In unele cazuri, te poti mandri cu ingeniozitatea romaneasca, ignorand faptul ca adesea este folosita pentru a jumuli alti romani.

Poate ca diferenta intre termeni este doar semantica: la urma urmei, elvetienii sunt foarte mandri de muntii lor, chit ca nu i-au inaltat ei. Americanii ii dau inainte cu istoria glorioasa, chit ca sta inseamna doar vreo 400 de ani. Francezii se mandresc cu restaurantele lor, chit ca majoritatea nu isi permit sa manance in ele. Daca mandria nationala inseamna sa te lauzi cu asa ceva, sa-i dam inainte! Sau poate ca de asta ProTVul te intreaba de ce iubesti Romania. Si motive ar fi destule, de la peisaje la romanii care se nasc si s-au nascut aici.

 Ma rog, la unii romani care se nasc aici. Aia care pun mana pe sapa, in loc sa se planga ca vor “o tara ca afara”, aia care chiar cauta de munca si nu se plang ca e nashpa statul ca nu i-a lasat sa treaca bacul. Alea care nu deplang Romania ca nu are oultet-uri ca in vest, etc,etc. Nu-i includ aici pe cei care se plang de doctori, de judecatori, de politisti sau de politicieni, caci de uscaturi nu ducem lipsa si a-i acuza nu inseamna ca nu-ti iubesti tara.

Iar daca patriotismul este definit de DEX ca Sentiment profund de dragoste și devotament față de patrie și popor, poate ca, intr-un scenariul absurd, ti-ai da viata sa nu fie rasa Romania de pe harta. Dar daca ar trebui sa nuantezi discutia si sa fie vorba de o anumita regiune a tarii, probabil ca ai raspunde cu “care parte?”