Despre drapel. Cu talent

   In timp ce in finala "Romanii au talent" rapperul cu faţă de căprioară canta despre mandria de a fi nascut intre Carpati (lucru laudabil, de altfel), mi-am dat seama ca noi nu avem cultura drapelului. Daca mergeti peste hotare, a vedea un steag national la vreo usa nu este deloc anormal: culorile nationale erau in coltul instructiunilor din metroul vienez; tramvaiele importate din Elvetia sunt ros/albe. „Dincolo”, culorile nationale le vezi pe institutii mai mult sau mai putin publice; le vezi in mainile oamenilor la vreun eveniment mai important, nu neaparat la ziua nationala, le vezi ca parte a siglelor diferitelor firme. In fine, le vezi afisate. Se spune ca in Brazilia se uita urat lumea la tine daca te imbraci in culorile tarii, iar in Mexic de ziua independentei se consuma mancaruri bazate pe alimente rosu-alb-verde.
   Romanii isi aduc aminte de drapel atunci cand ungurii mai dau cu verde pe vreo cladire transilvana, si atunci nu ne gandim sa-l punem pe-al nostru, facem scandal sa il scoatem pe-al lor. Similar, ne mai aducem aminte de "Desteapta-te romane!" cu furie cand il remixeaza vreun manelist sau roacher. Aproape ma asteptam ca pe langa raperul mai sus amintit, pe scena,ăia sa invarta niste steaguri in culorile curcubeului; orice, numai tricolorul nu. De parca ne e rusine cu el, ma asteptam sa vad pe scena, ca in centrul Bucurestiului cu ani in urma la un 1 decembrie, mai multe steaguri in culorile ProTVului decat ale Romaniei.
   Mi-ar place sa cred ca Adrian Tutu a castigat "Romanii au talent" nu pentru ca trebuia MediaPro sa-si caute un nou brand de muzica (si opera nu vinde la fel de bine ca un rapper renascut-vezi Puya). Dar daca ar fi sa cred ca romanii l-au votat, as vrea sa cred ca i-au votat mesajul, nu povestea din spate, ca-i orfan si sarac. Dupa atata „Salajean”, „Dupa blocuri”, si variatiuni pe tema „politicienii fura”, parca mi-era dor de ceva mai... tricolor, care sa nu-l implice pe Vadim.