Despre jocuri pe calculator

La multi ani! Stiu ca e cu intarziere, dar e sincer.
Cum sunt genul care prefera sa sarbatoreasca iarna la luminitele propriului brad (sau brazi, anul asta :D ), nu ma pot lauda cu cele poze din tari straine. Pot insa sa va spun ca mi s-a confirmat, inca o data, ca frumusetea unui revelion reusit sta nu neaparat in ce faci, ci aproape sigur in cu cine faci. Si pe asta chiar il consider printre reusite.

Cum de ceva vreme intalnirile cu prietenii mei se transforma adesea in jocuri (fie pe calculator/Wii, fie "offline") discutia de revelion poate servi ca introducere pentru articolul pe care v-il propun spre lectura. Nu am fost gamer atat de ahtiat ca autorul lui, dar cu ce nu ma identific, sunt de acord. Sunt convins ca multi din "generatia mea" vor spune acelasi lucru:

Am 23 de ani acum, ma joc pe calculator de cand aveam 12 ani. De fapt, ma joc de cand eram chiar mai mic – ma duceam la o prietena care avea Prince of Persia si ne jucam impreuna. Inainte chiar de asta, cand eram clasa I-a sau a II-a, un coleg de scoala avea un HC si stateam calare cate trei-patru sa vedem miracolul – omuletii se miscau, aia rai mureau, personajul principal crestea si tragea cu arme si vraji si totul era foarte tare. Continuarea aici