De asta e blog, sa le notezi pe toate.
| Au fost sarbatori cu zapada, cu tremurat de lipsa anvelopelor de iarna, cu mers incet prin nameti cu lanturi, cu patinat pe gheata si trezit pe contrasens, intors la 180 grade. Toate-s bune, am avut zapada si Mos Craciun, si bradutul nostru traditional, si evenimentele iernii in doi, cu ceatza de Rev din Centrul Iasiului. Si am ascultat-o si pe Urania filozofand mult si apoi trantind niste preziceri nasoale despre 2009, care ar urma sa devina crescator si mai nasoale pana prin 2012. Nu si pentru Berbeci, Varsatori si Fecioare (adica noi doi plus soacrele din dotarea fiecaruia). | |
 |  |
| Ce-a mai fost? Madagascar, Erin Bronkovich, Frumoasa si Bestia, “Joyeux Noel”. Au mai fost nasii si parintii . A fost un concediu luung, a fost bine. | |
| Azi dimineata am aflat o stire, de fapt, veche: Cornel Musteata, profesor de statistica a murit pe 29 decembrie; comotie cerebrala sau ceva de genul asta. Profesor… lector, de fapt, abia isi daduse doctoratul, desi anul asta ar fi facut 50 de ani. Placut? La limita. Mistocar? Prea poate. Ades-mult-vorbitor?Sigur. Era genul de profesor care intra in amfiteatru la examen si spunea, repede si, culmea, fara superioritate: “a, ma uit la voi, n-o sa prea treceti! Nu, chiar, cei care ati venit degeaba mai degraba gasiti o fata si o duceti la cafea. Tu, iti place subiectul asta? Ti-l schimb cu foaia asta. Stiu ca e acelasi subiect, dar sa nu zici ca nu te-am ajutat.” Profesorul care se intreba la ce sa-si bata capul sa promoveze, daca necesitatile de baza ii sunt satisfacute, ba facea misto de “carturari”. Profesorul care vorbea mereu de colectia lui de filme vechi, rusesti, din care tot amintea cate o fata care i-a ramas pe retina. Profesorul cu bancuri la limita porcosului, dar cumva, simpatic in independenta si unicitatea lui. Profesorul plin de viata, facand periodic inventarul celor care “o sa dea coltu’ anu’ asta”. |  |
| Intr-un mediu didactic cu profesori scartari si/sau seriosi si/sau superiori si/sau vicleni si/sau pregatiti si/sau de treaba, el era o pata de culoare. Dumnezeu sa-l ierte! | |
_________________________
da. e o linie. O linie pentru ca nu vreau ca 2009, cel putin pe blog, sa inceapa asa. Tragem o linie, si ii uram La Multi Ani Cristinei! Mare esti, frumoasa si mai si, deci noroc iti urez, si numai de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu