—…Si planuiesc sa-mi iau casa curand...
—Lasa-ma, mai, cu casa ta, asta este prostia romanului, sa aiba casa lui. La noi nu exista mentalitatea chiriei, toti trebuie sa aiba casa lor. Ma uitam si eu la doi prieteni de-ai mei, dau 1000 de euro pe luna timp de 30 de ani. Dar “au casa lor”! Eu mai am 3 ani de platit la masina, si deja simt ca nu mai suport ideea de a plati rate.
—Lasa, ca dupa ce termini ratele la masina asta ai sa-ti faci rate sa-ti iei alta.
—Ei…nu cred. Nu, inteleg ca trebuie sa-ti gasesti un fel de domiciliu stabil. Unde stau acum, nu am contract, dar in Bucuresti le rezolvi pe toate cu contract. Asa e cel mai bine. Acum stau intr-un apartament, chiar deasupra proprietarului. De doua ori l-am vazut: la inceput, si cand s-a spart o teava. Dar trebuie facut un contract. Unde am stat inainte am avut contract. L-am semnat, si imediat le-am luat pe gazde de cate o aripa, si i-am dat afara. Au facut aia scandal, au chemat politia, dar n-au avut ce-mi face: a venit politistul, i-am aratat contractul, s-a dus.
Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.
Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.
luni, 19 ianuarie 2009
Chirie
Labels:
dialoguri,
imobiliare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu