De Craciun

A venit Ajunul. Nu stiu cand. Nu mi se intampla nimic rau, doar ca nu am timp decat de rezolvat lucrurile care apar. Si se rezolva (exceptand, poate lipsa de chef pentru restante la master). Doar ca nu mai am timp pentru nimic altceva.

A venit Ajunul, si, vorba Ancai, vreau zapezile de alta data. Vreau sa ma gandesc cu groaza ca n-am cauciucuri de iarna pe drumul Iasi-Piatra; vreau sa-mi folosesc manusile si la altceva decat tinut racleta de dejivrat masina. Vreau afurisitii aia de fulgi pe care i-am vazut de ziua Romaniei si zapada de pe traseul Izvorul Muntelui-Durau, cand mi-am pus lanturile pentru a ajunge la cabanuta din munti, cu Ceahlau la geam si zapada la poarta.

Vine Craciunul. Sarbatori fericite, si 2009 sa va aduca timp si posibilitati de a face tot ce n-ati facut in 2008!

D'ale locurilor de munca

-Dati dracului silinta! Atata scarba pe metru patrat, atata “clientii sunt prosti” parca zgarie pana si creirul oribilitatii aleia de catel pe care ti-o afisezi mandra pe desktop. Stiu ca esti stresata, stiu ca nu esti platita suficient sa te gandesti dincolo de listat instructiunile sefului, stiu ca vorbesti si asa prea mult. Da’ esti angajata sa vorbesti frumos, sa muti hartii si sa dai informatii. Misca!

>><<

—Nu are absolut nimic altceva de facut decit sa faca cafea, sa aduca presa. Aseara… spune-ti voi! Voi va permiteti sa plecati in timpul serviciului 40 minute pentru a merge sa luati de la magazin un laptop pe care apoi sa-l instalati si apoi sa-l dati si respectivei persoane (dinafara firmei, am verificat la portar!)? Sunau telefoanele aici in disperare si el unde-i? La UltraPro!? Sau sa reparati calculatoare (calculatoare, nu laptop-uri!!) si sa mai faceti niste bani? Dar sa instalati laptop-uri ale rudelor la birou si sa primiti si bani? Asta in timp ce colegul vostru de tura nu-si vede capul?

>><<

—…Si m-am saturat, ma intelegi, sa nu se aplice aceeasi masura; la cineva sa fie bine intr-un fel, si la altcineva sa nu fie bine acelasi fel, aceeasi situatie. Nu mai pot!!

—N-ai cum pleca in alta parte?

—Unde sa ma duc? Mai ales acum? Daca plecat in primavara, da. Dar asa…

>><<

—Uite-te la el! Iar se joaca. De fiecare data cand ma uit pe calculatorul lui se joaca.

— Isi face treaba? Si-o face. In rest, e liber

— Bine ca el cand termina treaba e liber. La mine tot timpul se holbeaza cineva in monitor, si pe Youtube daca intru se trezeste cineva sa comenteze

>><<

-Eu nu stiu ce sa ma mai fac. Ma si apucase plansul alaltaieri, trimit CVuri in prostie si nimic. Si dati seama, eu sunt la a doua facultate acum.

-Adevarul este si ca nu se mai face nici o diferenta intre facultate. Degeaba termini cu 9, esti egalul unuia care termina cu 5-6.

-Da’ nu stiu ce sa ma mai fac…

Networking. Cu DJBobo

Ce mai fac, ce mai zic, ce mai am de zis.
Nu prea multe. FEAA este mandra posesoare a unor noi servere intr-un rack frumos (dar greu a naibii). Pentru ca am mutat fizic serverele de la parter la etajul 2, s-a regandit si spatiul in birou (motiv pentru a creste numarul celor capabili sa se uite in monitorul meu). Ceva imagini aici (penultima imagine este cu biroul meu intr-o zi normala de lucru). Daca aveti timp si chef sa vedeti o implementare (zicem noi) frumoasa de Portal Sharepoint, treceti pe dincoace.
E o chestie faina sa trebuiasca sa o iei “aproape” de la 0. In cazul portalului am refacut toate zonele. Sper sa dam drumul la o sectiune ALUMNI, si sa reapara revista. De-acum tine de ceilalti sa posteze informatii.

Mai un drum la Targu Mures (v-am mai spus eu de mers noaptea; de data asta am prins un cer senin, cu puzderie de stele cum numai in copilarie la bunici mai vedeam), mai o aniversare-doua (bomboana de alaturi) este verisorul meu Codrin), si in rest, instalari
Au fost cateva zile cu program 6-6, si ca urmare Sarbatorile Iasiului au trecut pe langa mine. Am prins doar chestiile care ma interesau, DJ Bobo, si artificiile. Yea, I said it. Nevasta-mea se strica de ras, prietenii mei roackeri ma reneaga, iar Mary nu-mi mai vorbeste de luni. La un moment dat Bobo era pe lista mea de favoriti (pe cand aveam asa ceva). Nici eu nu credeam, dar tipul are o lista de premii cat o zi de post (inclusiv 10 World Music Awards)
Daca as putea recomanda retroactiv spectacolul, as face-o: m-am distrat la culme; va aduceti aminte cum dansa 3SudEst la inceput? Miscarile alea gen aerobic-pentru-reumatici? Asa a dansat mareata trupa mundiala de dansatori DJBoBo. “Si! mainile sus! Si! mainile Jos! Si!invartit in jurul cozii! Si! Stop Cadru in extaz!” Nu degeaba a fost votat Best Artist de catre Jetix.
Focul de artificii de dupa a meritat toti banii. Au fost foarte joase (chiar unele poate prea joase), dar parca erau filmele alea vechi cu castele si langa ele artificii. Si nu se mai terminau.

Si, gata jumatate de octombrie. Datorez ceva scuze unor persoane care au incercat sa vorbeasca cu mine si n-am mai ajuns eu sa le raspund (in special Cristi Ş., Andreea C, sau Cristina). Va stiti, m-ati cautat pe mess, asta e, asa se lucreaza aici saptamanile astea.

Sper ca de luni sa putem vorbi mai mult

"Masacrul de la Palas"

O stire care a trecut pe langa mine, dar care, cand in sfarsit a venit cu imagini, m-a daramat, cu atat mai mult cu cat ma numaram printre sustinatorii proiectului Palas.

ARHEOLOGIE CU BULDOZERUL
sursa:TeleM
Asta sustine consilierul PD-L Tiberiu Brailean ca se face in spatele Palatului Culturii. Maretele cladiri care vor face parte din ansamblul Palas sunt ridicate pe un teren incarcat de istorie - pe locul vechii Curti Domnesti.
Excavatoare, buldozere, masini de mare tonaj culca la pamant istoria unui oras. Toate aceste monstruozitati se petrec intr-un an deosebit - sarbatorim 600 de ani de la atestarea documentara a Iasului. Insa aceste sarbatori sunt innegrite de masacrul care se petrece in spatele Palatului Culturii.
Consilierul judetean PD-L Tiberiu Brailean, printre putinii politicieni consecventi in problema Palas, a sustinut o conferinta de presa in care a anuntat ca detine 100 de fotografii cu distrugerile care se fac in spatele Palatului Culturii.
"Este un masacru cum probabil Curtea Domneasca nu a mai suportat de la invazia tatarilor de la 1214. E vorba despre niste situri arheologice, care sapand au fost descoperite. Conform contractului si a legii ele trebuiau protejate...si din pacate s-a facut arheologie cu buldozerul...Adica...daca e adevarat ce vad eu in pozele astea...acele foste case, pivnite domnesti, tunele de fuga cum aratau ele, nu mai exista...Deci este vorba de un masacru, cum spuneam...un atentat la memoria Iasului, la istoria sa...
Lucrarile la controversatul proiect Palas au inceput sa se deruleze intr-o lipsa totala de transparenta: in spatele unor garduri inalte, a unor arbusti la fel de inalti, in spatele unor mashuri imense. Reprezentantii lui Iulian Dascalu au promis, la inceput, ca vor permite accesul jurnalistilor pe santier. De aceasta promisiune s-a ales praful.

Pana aici parea o stire de an electoral, pana cand am vazut pozele (doua calupuri, tot de la TeleM, aici si aici.
Nu cred ca se mai pot adauga multe.

United Nations vs Max Barry

Pe masura ce vacanta se termina si scoala se apropie, si eu nu-mi vad capul de treburi, nu prea mai am timp de lucruri, decat ceva presa in timpul mesei la servici si serialul din timpul cinei (Calculator nou? Checked! Time to play with it?Canci!Go Anca, you have 2 processors to play Zuma with). Mai am niste jocuri online pe care le mai click-click de cateva ori pe zi, dar, cel putin pana pe la jumatatea lui octombrie, ma indoiesc ca mai am timp de role-playing pe forumuri.
V-am mai spus de Nationstates, un site in care iti conduci tara prin niste setari foarte simpliste (comparativ cu celelalte zone unde mai „exist”, Cybernations, OGame, Ikariam, Galactic Imperia, Global Wars –suna impresionant, nu? in 20 de click-uri le rezolvi pe toate). Cel putin la Nationstates si Cybernations (in care actiunea se intampla o data pe zi) toata distractia este pe forumuri, unde fiecare se simte lider in parcare, bate campii despre conflicte imaginare din propria tartacuta sau distribuite in retea intre mai multe capete la fel de pline. Duse sunt vremurile cand aveam timp de asa ceva zilnic.
Anyway, intro-ul asta este ca sa va spun cum am ajuns la tipul asta, Max Bary, un australian care a scris niste romane vreo 3 romane sf si care la un moment dat s-a gandit sa faca un site (nationstates) de promovare a unei carti. S-a declarat fericit daca are 10000 de utilizatori, a primit 300.000. Recunosc ca, desi sunt veteran al site-ului, n-am citit cartile, dar ii citesc blogul, pentru umorul australian (imbinare a finetii britanice si-a tupeului american).
Iata si o mostra (finally, to the point!). In Nationstates puteai adera la ONU, vazut ca loc in care se propuneau motiuni („in toate statele ONU este interzis traficul cu fiinte umane”), devenite obligatorii pentru aderenti (ca in realitate). „Clearly this wasn’t anything the real UN wanted to be associated with”.

The other day I was digging through my Junk folder when I found an e-mail from the United Nations. I know what you’re thinking: “Wow! That is one politically astute mail filter.” But pretty much all email to my public address without the word “duck” in the subject, as requested in my contact page, gets flagged as spam, and the UN chose not to do that. Apparently arbitrary yet effective protocols for ensuring open communication aren’t something the UN wants anything to do with. Or maybe they have something against ducks. I don’t know. Whatever the reason, they went with the subject, “Notice of cease and desist.”

Naturally, it was about NationStates. It’s always about NationStates. I have [in my books] Nike shooting teenagers and Coke marketing Fukk, that’s no problem. But one player says something mean to another in my web game and they’re going to sue me into oblivion. Anyway, what upset the United Nations was that I put them into NationStates. It’s the place where players come together to debate and pass international law; in the five years the game has been running, they’ve implemented privacy safeguards, promoted religious tolerance, passed a universal bill of rights, and outlawed child labor, amongst 240 other resolutions.

Clearly this wasn’t anything the real UN wanted to be associated with:

Dear Mr. Barry,
It has come to our attention that you are operating an online game called “NationStates”, www.nationstates.net, and that this game uses the UN name and emblem, without authorization…
We therefore demand that you immediately cease and desist from using the United Nations name and emblem in the above-referenced online game, and that in the future you refrain from using or making any reference to them in connection with your activities.
[ Full Letter ]

My first reaction was pride. Receiving a threatening letter from the United Nations; I finally felt like I’d done something with my life. Also, there is something inherently amusing about UN threats. I mean, I think the UN does a lot of great work, but let’s face it, they tend to specialize in demands backed by the threat of further, even more stridently voiced demands. Frankly, “You are hereby ordered to cease and desist” was a lot scarier before I got to “says the UN.”
But they did have a point. In 2002, I whacked the United Nations into my game, complete with copyrighted emblem, not so much in parody as to say, “Hey, look, this is just like the real UN.” I can’t remember ever thinking about the legal consequences; I probably assumed that even if the UN noticed, they’d have plenty of blood-thirsty dictators and international war crimes to prosecute before me. But what with Saddam behind bars and all that world peace you’ve been hearing so much about, I guess they worked their way down to me.
I wondered whether it was worth fighting. It would probably be eight years before they got inspections organized, and by then I could keep moving my UN references around where they wouldn’t find them. And it could be great fun. I could represent myself and wear cheap suits and tell the court that it was on trial. But for that to work, I would need an opponent who might actually be embarrassed by the expense and public profile involved in a petty IP lawsuit, and I just wasn’t confident the UN falls into that category. That the single biggest label on the front page of the UN web site is “Copyright, United Nations, 2008” struck me as an ill omen. Also, I do support the UN. I mean, sure, it’s about as functional as a cat with 192 heads, and a lot of those heads are corrupt. But at least they’re trying. At least the heads have to look at each other. I feel like if I’m going into legal battle with somebody, it probably shouldn’t be an organization whose foremost goal is world peace.

Plus I got a lawyer’s opinion, and he said I was blatantly in the wrong. So I decided to cave.

So now I have to rename my UN. I was tempted to go with something a little insulting, like “Discordant Nations,” or “Ridiculously Petty Bureaucracy of Nations Who Should Have Better Things To Do.” But no, that would be sinking to their level. NationStates now has a “World Assembly.”

Status:"...but we will never forget'

You will never forget what?

Ce?

Scuza-ma, credeam ca sunt invizibil

Daca vrei te las in pace.

Nu... ca sa fiu sincer, as sta de vorba. Ai timp de-o poveste?

Da

Zi-mi o chestie, cat de tare te gandesti la trecut?

Adica?

Adica la lucruri care s-au intamplat mai mult sau mai putin demult, la lucruri care te-au afectat candva suficient cat sa zici ca aia a fost cea mai neagra perioada din viatza ta.

Am avut si eu decesele mele in familie

Nu, nu ma intelegi. Ma refer sentimental.

Aha.

Te gandesti vreodata la ce ti s-a intamplat rau?

Uneori.... dar, de obicei, ce am compenseaza, sau chiar vindeca ranile. Nu uit, insa, daca asta vrei sa spui.

Atunci poate ai sa ma intelegi mai bine.Daca ce ai nu reuseste sa vindece prin ce-ai trecut? Daca totul merge perfect in actuala relatie, dar tu periodic gasesti urme ale uneia vechi?

Ce fel de relatie perfecta este asta?

Corect, « perfect » nu este termenul.

Sau poate ca este.

Sa n-o mai lungesc: cu... multi ani in urma, exact ieri, am aflat ca prietena mea de atunci pe care o iubeam la nebunie si in care aveam incredere totala... „nutrea sentimente pentru altcineva”.

N-am sa spun ca-l iubea. N-am sa ma incurc nici in cuvinte: stiam ca tipul exista, ca se da la ea, dar cand o intrebam imi spunea ca „e doar cineva simpatic”, ca „e interesant sa aiba un admirator” si ca „n-are ce-mi ascunde”.

Nu stiu cat stia ea ca este sapata. Atunci m-am dus acasa, aveam niste probleme in familie si mi-am luat gandul. Dar a doua zi, exact azi cu multi ani in urma, am fost singur acasa toata ziua.

Am avut timp sa pun cap la cap lucrurile, sa vad (ce verb bun: sa vad) lucrurile cu alti ochi. N-am sa recunosc niciodata cat de mult am plans in ziua aia. Sau cum m-a afectat.

Nu vreau sa intru in detalii. Nu sunt importante. Tipa ma iubea pe mine, il iubea pe el, credea ca ne iubea pe amadoi, ma rog, nici nu mai conteaza.

N-a mai contat nici atunci, si stii de ce? Pentru ca nu despartirea in sine ma durea. Ci modul cum s-a ajuns la ea. Cum am fost dus de nas, poate cu intentii bune („n-am vrut sa te ranesc”), dar totusi, dus de nas.

Si m-am simtit asa si dupa aia, cand, cu diferite ocazii, mai aflam un lucru pe care nu-l stiam despre relatia noastra.

De exemplu, la vreo luna am dat absolut intamplator de niste salvari facute de ea discutiilor de mess cu el.

Am aflat ca eu stiam ca iese in oras cu parintii si de fapt ea se ducea sa discute pe mess cu el (era din alt oras). Sau ca mie imi spunea ii da unul-doua bipuri pe zi si de fapt seara purtau conversatii intregi prin SMS. Nici macar nu-i declara dragoste eterna. Dar se intampla pe la spatele meu. Aveam atata incredere in ea ca nu vedeam semnele pe care le vazusem cu alta ocazie.

Stai sa inteleg: spui ca a fost cu mult timp in urma.

Pe la inceputul facultatii

Si nu vorbim de E.

Nu, nu era ea

Atunci de ce te agati?

Ce cuvant fain ai gasit. Ma agat. Ma agat sa nu uit. Sa nu uit ce mi s-a intamplat atunci. Sa am grija sa nu se mai intample.

De ce?

N-am explicatie. Mintea mea refuza sa uite. Ai zis de vindecat ranile; asta este cicatricea mea.

Dar n-o sabotezi pe E?

E nici nu stie toate astea. Cumva, in tot timpul asta ea n-a vazut ca eu am propria aniversare astazi. Aniversez cea mai urata zi din viata mea.

Crezi ca este... bine?

Este trecut. Stiu asta. E nu este D (asa o chema), situatia este diferita. Imi merge foarte bine cu E, m-am mai intalnit si cu persoana respectiva, toata amintirea asta n-are valoare pentru comportamentul meu. Atata ca in perioada asta anului, imi aduc aminte....

Imi aduc aminte cum era inainte, cum eram sa am incredere totala ca pot sa nu stau cu ochii pe cineva

Nu suflet pereche si prostii de astea... pur si simplu aveam incredere ca, daca apare ceva, luptam impreuna. Dar, de atunci n-am mai avut niciodata incredere intr-o fata atat de tare.

Au mai fost fete dupa D, si nu lipsa increderii increderea ne-a despartit

Nu stiu daca ma intelegi: am pierdut senzatia ca pot fi atat de liber sa ma incred in cineva. Si oricata incredere am in E sau oricine altcineva, am pentru ca trebuie, nu pentru ca inima mea imi spune sa am incredere.