Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

marți, 16 septembrie 2008

Status:"...but we will never forget'

You will never forget what?

Ce?

Scuza-ma, credeam ca sunt invizibil

Daca vrei te las in pace.

Nu... ca sa fiu sincer, as sta de vorba. Ai timp de-o poveste?

Da

Zi-mi o chestie, cat de tare te gandesti la trecut?

Adica?

Adica la lucruri care s-au intamplat mai mult sau mai putin demult, la lucruri care te-au afectat candva suficient cat sa zici ca aia a fost cea mai neagra perioada din viatza ta.

Am avut si eu decesele mele in familie

Nu, nu ma intelegi. Ma refer sentimental.

Aha.

Te gandesti vreodata la ce ti s-a intamplat rau?

Uneori.... dar, de obicei, ce am compenseaza, sau chiar vindeca ranile. Nu uit, insa, daca asta vrei sa spui.

Atunci poate ai sa ma intelegi mai bine.Daca ce ai nu reuseste sa vindece prin ce-ai trecut? Daca totul merge perfect in actuala relatie, dar tu periodic gasesti urme ale uneia vechi?

Ce fel de relatie perfecta este asta?

Corect, « perfect » nu este termenul.

Sau poate ca este.

Sa n-o mai lungesc: cu... multi ani in urma, exact ieri, am aflat ca prietena mea de atunci pe care o iubeam la nebunie si in care aveam incredere totala... „nutrea sentimente pentru altcineva”.

N-am sa spun ca-l iubea. N-am sa ma incurc nici in cuvinte: stiam ca tipul exista, ca se da la ea, dar cand o intrebam imi spunea ca „e doar cineva simpatic”, ca „e interesant sa aiba un admirator” si ca „n-are ce-mi ascunde”.

Nu stiu cat stia ea ca este sapata. Atunci m-am dus acasa, aveam niste probleme in familie si mi-am luat gandul. Dar a doua zi, exact azi cu multi ani in urma, am fost singur acasa toata ziua.

Am avut timp sa pun cap la cap lucrurile, sa vad (ce verb bun: sa vad) lucrurile cu alti ochi. N-am sa recunosc niciodata cat de mult am plans in ziua aia. Sau cum m-a afectat.

Nu vreau sa intru in detalii. Nu sunt importante. Tipa ma iubea pe mine, il iubea pe el, credea ca ne iubea pe amadoi, ma rog, nici nu mai conteaza.

N-a mai contat nici atunci, si stii de ce? Pentru ca nu despartirea in sine ma durea. Ci modul cum s-a ajuns la ea. Cum am fost dus de nas, poate cu intentii bune („n-am vrut sa te ranesc”), dar totusi, dus de nas.

Si m-am simtit asa si dupa aia, cand, cu diferite ocazii, mai aflam un lucru pe care nu-l stiam despre relatia noastra.

De exemplu, la vreo luna am dat absolut intamplator de niste salvari facute de ea discutiilor de mess cu el.

Am aflat ca eu stiam ca iese in oras cu parintii si de fapt ea se ducea sa discute pe mess cu el (era din alt oras). Sau ca mie imi spunea ii da unul-doua bipuri pe zi si de fapt seara purtau conversatii intregi prin SMS. Nici macar nu-i declara dragoste eterna. Dar se intampla pe la spatele meu. Aveam atata incredere in ea ca nu vedeam semnele pe care le vazusem cu alta ocazie.

Stai sa inteleg: spui ca a fost cu mult timp in urma.

Pe la inceputul facultatii

Si nu vorbim de E.

Nu, nu era ea

Atunci de ce te agati?

Ce cuvant fain ai gasit. Ma agat. Ma agat sa nu uit. Sa nu uit ce mi s-a intamplat atunci. Sa am grija sa nu se mai intample.

De ce?

N-am explicatie. Mintea mea refuza sa uite. Ai zis de vindecat ranile; asta este cicatricea mea.

Dar n-o sabotezi pe E?

E nici nu stie toate astea. Cumva, in tot timpul asta ea n-a vazut ca eu am propria aniversare astazi. Aniversez cea mai urata zi din viata mea.

Crezi ca este... bine?

Este trecut. Stiu asta. E nu este D (asa o chema), situatia este diferita. Imi merge foarte bine cu E, m-am mai intalnit si cu persoana respectiva, toata amintirea asta n-are valoare pentru comportamentul meu. Atata ca in perioada asta anului, imi aduc aminte....

Imi aduc aminte cum era inainte, cum eram sa am incredere totala ca pot sa nu stau cu ochii pe cineva

Nu suflet pereche si prostii de astea... pur si simplu aveam incredere ca, daca apare ceva, luptam impreuna. Dar, de atunci n-am mai avut niciodata incredere intr-o fata atat de tare.

Au mai fost fete dupa D, si nu lipsa increderii increderea ne-a despartit

Nu stiu daca ma intelegi: am pierdut senzatia ca pot fi atat de liber sa ma incred in cineva. Si oricata incredere am in E sau oricine altcineva, am pentru ca trebuie, nu pentru ca inima mea imi spune sa am incredere.

3 comentarii:

  1. si eu Ieri am aniversat o seara frumoasa, o noapte de curaj si adevar si 1 an de poveste romantica ce'a urmat.
    apoi am aniversat 4 luni. fix. ca nu am voie sa uit. ca asa ceva exista.

    RăspundețiȘtergere
  2. 11h de munca. schimbat sigurante de tip vechi. apoi munca din nou pana la 2.
    nu, nu astept statuie. am si eu metodele mele de revolta japoneza

    RăspundețiȘtergere
  3. Boy do i love those wussyes (wimp + pussy) :D ...dragoste oarba , juraminte , incredere , ...imi da o lacrima in timp ce niste porumbei se umfla in pene afara ....imi place ca in relatii de astea de lunga durata , in majoritatea cazurilor (ca mai sus :D ) masculul uita cam ce il incomodeaza la mers uneori , capata apucaturi de femela cu supradoze de sentimente si pe deasupra se mai si mira ca pretensa nu e chiar happy de mai nou transformata relatie de lesbianism si cauta "consolare" la alti masculi ...Heh, citind conversatia de mai sus mi-am amintit o regula de-a mea "judeca o femeie dupa ce face , nu dupa ce zice" ...cat despre el ...si-a meritat-o si inca si-o merita ....aniversari si alte prostii care sa-ti aminteasca de ce looser erai candva ...sau poate sa-ti aminteasca ca inca esti unul ascuns acolo in intuneric , gata sa iasa iar la suprafata cand da peste persoana potrivita

    RăspundețiȘtergere