Week-end la Slanic Moldova

Pleci de la Iasi, treci de Roman, intri in Bacau, urmaresti indicatoarele cu „Brasov” pana iesi din oras si in sfarsit vezi ceva cu „Onesti” pe el. Treci si de orasul asta, urmarind drumul catre Targu Ocna, si de-aici drumul e simplu pana in Slanic Moldova. Statiunea propriu zisa este la 14 kilometri de semnul cu „Bun Venit”, asta ca avertisment legat de cazare; „camere in Cerdac, langa statiunea Slanic Moldova”, inseamna un fel de cazare in Letcani. Statiunea este, propriu zis, dincolo si de orasul Slanic Moldova, dar nu departe, dar cele doua par a fi legate doar de peisaj: orasul pare uitat de Revolutie, cu blocuri cochete si hoteluri incremenite in privatizare, dar totul cu un aer de “nu aici s-au bagat banii”.

Cum dai coltul si intri in statiune, parca e o alta lume, cu greu descriptibila pana si pentru cineva nascut intr-un oras de munte. Padurea parca vine peste tine cu verdeata si calmul ei, sunetul apei te linisteste si te calmeaza, iar hotelurile chiar te fac sa te simti binevenit cu aspectul lor extrem de ingrijit. Totul are un aer de curat, linistit, impadurit, natural. Toate hotelurile sunt varuite, luminate, parcul din centru te asteapta sa-l vizitezi, este si o bisericuta acolo, cu slujbe in fiecare week-end pentru copii. Daca vrei sa fugi din Iasi pentru o bauta cu prietenii la munte, Slanicul nu e de tine; chiar daca exista si club de noapte, si restaurant, aspectul general este de relaxare prin excelenta; a spune ca e statiune de pensionari simultan jigneste si caracterizeaza statiunea: totul se circumscrie ideii de liniste si relaxare, dar modelul de relaxare bazat pe plimbari in jurul muntelui (pe traseul pietruit si partial luminat artificial care leaga izvoarele), jocuri cu mingea (10 lei ora de tenis) si calmul statului pe balcon, la aer curat, pur si simplu de dragul de a mai sta locului sa admiri privelistea. Pare o chestie batraneasca, dar dupa cateva saptamani stresante, (fie ele servici, proiecte sau sesiune) este exact ce-ti trebuie.

 

Toate vilele aratau ca in imaginea de mai sus. Noi am stat la Vila Rica (http://www.turistinfo.ro/slanic_moldova/cazare-slanic_moldova/vila_rica-c34040.html), camerele de 150 RONi au si jacuzzi ( :D ), privelistea este superba si servirea ireprosabila. Pentru masa recomand pensiunea Izvoare (peste drum de parc, paralel cu Biserica), mancare buna, nu scumpa si servire deosebita.

Inainte de final, o ultima paranteza legata de Salina Targu Ocna, mentionata ca punct de vizitat in toate advertorialele legate de Slanic Moldova: este o locatie de vazut, usor de ajuns cu masina cum traversezi Targu Ocna la intoarcere, dar nu uitati ca accesul in salina se face cu autobuzele lor, iar ultima masina pleaca la ora 16. Salina are bisericuta, teren de fotbal si tenis, wifi si scrancioabe, un fel de tentativa de cascada cu lacusor de saramura (adica un furtun vizibil, care iese dintr-un tavan, si-si varsa apa peste niste pietre) si un muzeu al sarii. Si terase si magazine. Si un miros extrem de persistent de gaze de esapament de autobuz. Mihai, frate-meu, cu care am vizitat salina dupa revolutie, isi aminteste ca asa mirosea dintotdeauna salina. Florin, care a vizitat si Cacica, isi aminteste ca dincolo mirosea a sare. Aici nici daca stateai cu nasul de un perete nu simteai altceva decat euro4, si daca as fi parinte, as fi sceptic sa-mi duc copilul astmatic doua saptamani in asa aer.

Revenind la Slanic Moldova, cabanierul ne spunea ca de 1 mai nu aveai loc sa arunci un ac, asa de plina era statiunea. Tot el amintea lucrul la o pista de schi, menita a aduce turisti pe timp de iarna, si mai multi amatori vara. Inteleg conceptul de investitii, dar tare mi se pare ca Slanic Moldova ar trebui lasata in linistea ei, sa atraga (doar) prin acei munti de un verde incredibil care pur si simplu par ca vin peste tine.