Dallas, partea 3: observatii finale

Am intarziat episodul 3 asteptand confirmarea oficiala legata de rezultatul lui Gabriel: locul 14, o clasare foarte buna (in primii 15 din lume) mai ales daca luam in calcul nivelul inalt al competitiei. Felicitari, Gabriel, si felicitari lui Manuel Bascarau de la FEAA Timisoara, pentru locul 6 in Excel 2010! Oficial ati fost mai buni decat 208.527 de persoane care au sustinut examenele Excel ca parte a calificarilor pentru finala din Dalas.

Sa tinem (tineti? :) minte ca la urmatoarea participare la un concurs de asa talie sa avem un steag al Romaniei; foarte multi participanti aveau asa ceva. Da, unii concurenti aveau tricouri branduite, ca si nou cu FEAA; dar aveau si steaguri, si le afisau mandri inclusiv la pozele pentru diplome de participare. 

Si inainte sa intrebati: da, in caz ca ar fi castigat vreunul din baietii nostri, ochisem deja steagul din poza, sa-l... imprumut. Cum bine spunea cineva, sunt in America dar sunt roman.

Legat de organizare: logistic, a fost foarte bine; cazare, mancare, deplasare, evenimente, toate puse la punct. Merita mentionat ca a existat un game-room in care concurentii sa se relaxeze inainte sau dupa sustinerea probei, si o persoana foarte buna acolo la creat comunitati in jurul jocurilor.

Comunicational/promotional, insa, dezamagitor. Site-ul oficial MOSWorldChampionship inca te invita sa te inscrii la concursul care tocmai ce s-a incheiat; pozele sunt pe Flicker (si nu-s toate), mesajele sunt transmise pe canalul de Facebook si pe cel de Twitter al Certiportului, iar daca vrei comunicat oficial de presa trebuie sa urmaresti, de fapt, Facebook-ul concursului ca sa ajungi la PRweb.com, sau site-ul mare certiport.com (partea asta are sens, atat ca pana la comunicatul de presa nu prea aveai de ce urmari certiport.com, MOSWC fiind foarte putin mentionat acolo). E adevarat, incercand sa aflu rezultatele exacte ale baietilor nostri am fost foarte prompt rezolvat de persoanele de contact/marketing de la Certiport. Dar obisnuit cu modul in care Microsoft avea grija de toate pe vremea cand Romania insemna ceva in concursul Imagine Cup, parca ma asteptam la mai mult in termen de implicare Certiport in centralizarea informatiilor si in promovarea evenimentului. Parca toata reclama aia cu care se laudau in pitch nu erau ei chemand reporterii, erau reporteri care citeau in stele de eveniment si ajungeau sa-l promoveze.

Foarte multi asiatici (toate tarile din Japonia pana in Australia, exceptand Coreea de Nord si tarile de pe paralela Indoneziei). Foarte multi central-sud-americani (Guatemala, Mexic, Puerto Rico) si foarte putini europeni (am fost noi, Polonia, Bulgaria, un ungur, Olanda si Marea Britanie). Gabi Barna de la Certipro (partenerii locali ai organizatorilor) imi spunea ca asa a fost in fiecare an. Interesanta prezenta Nigerienilor si a sud-africanilor.   

Revenind la Dallas:
Ca in orice oras american trebuie sa te interesezi din timp de locuri de parcare. Dallas n-are gratuitati (inclusiv unele hoteluri obisnuiesc sa taxeze suplimentar parcarea), dar te poti trezi ca doua parcari una langa alta costa una 5 si alta 15 dolari pe zi).  

Totul acolo e pe aer conditionat. La Gaylord ferestrele noastre nici macar nu aveau balamale, sa poate fi deschise. De asemenea, chiar si noaptea, totul este foarte luminat. Incep sa inteleg angoasele din filmele americane; e suficient sa se ia lumina pe strada si gata inceputul de film de groaza.

Homelessii pe care i-am intalnit intra in vorba cu tine, sunt amabili, iti cer cativa dolari, daca nu le dai pleaca mai departe. Am fost abordati de persoane care aratau… normal, in sensul de “nu rau imbracati”. Din cate am inteles, ii vezi adesea in statiile de autobuz; deoarece toti cei care isi permit au masina personala, transportul lor in comun circula cam din ora in ora, deci ai de asteptat. Dar nu ca cersetorii nostri sa te agasesze mereu: vin intreaba, se retrag, mai aare cineva, se duc si-l intreaba, se retrag...

Politica de bauturi in magazine este ideala: peste tot unde am intrat, de la McDonalds la 7-11, cumperi un pahar de un dolar (+/-) si ti-l umpli de cate ori vrei pana iesi din magazin :D. Referitor la McDonalds, burgerii lor au o chestie groasa cam latimea unei jumatati de deget (da; foarte subtire) pe post de carne. In general mancarea la ei este ieftina (dupa standardele lor). Preturile in Texas nu au taxele incluse

Negrii nu-s ciudati deloc (si nici bănăţenii :P ). Ne-am intalnit si cu negresa mamoasa la Denny’s, si cu negresa batrana si ofilita la Walmart, si cu negresa aranjata –tip stewardesa in autobuzul spre aeroport. E adevarat, find “in peisaj” nici nu ies in evidenta precum camerunezii de la noi. Tot legat de preconceptii, nu era plin de grasi pe strazi, desi pe moment nu-mi aduc aminte de multi peste 40 de ani care sa nu aiba burta sau sa fie negri cu burta; totul la ei contine zahar; pe post de paine ni s-au tot dat niste colacei dulci, ce ni s-a dat la mic dejun pentru facut hamburgeri era tot dulce, adaugati obisnuinta clatitelor (cu sirop de artar), bauturile racoritoare de peste tot, si incepeti sa intelegeti de ce sunt atatea discutii despre diabet. O alta discutie la ei este despre chimicalele din bauturi; pana nu vezi la dozator limonada "Minute Maid" sub care scrie "Contains 0% juice" nu crezi; te face sa te intrebi care-s de fapt cele 23 de arome din Dr. Pepper.

La final, multumesc echipei Gabriela Barna-David Ford de la Certipro pentru sprijinul acordat, precum si pentru ca au facut demersurile necesare ca tara noastra sa aiba doi insotitori ai concurentilor. 

De asemenea, nu as avea ce povesti din Dallas daca nu as fi fost desemnat de conducerea FEAA si de conducerea CFCA-ului sa insotesc candidatul de la Iasi; le multumesc pe aceasta ocazie.