Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

miercuri, 18 iulie 2007

Nu te insel din principiu

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Fraza asta a aparut in postarea anterioara si a suscitat comentarii, chiar daca povestea respectiva nu era in principal despre asta. As dori, insa, sa cititi postarea asta fara a vedea imediat o legatura cu Anca; este adaptarea unui text mai vechi, deci ideile n-au nici o legatura cu sotia mea si situatia mea actuala.
Povestea de luni era imaginara, dar cumva discutia a deviat spre real; fraza "nu insel din principiu" a fost folosita in diferite discutii, inclusiv de catre mine.
De ce? Trebuie facuta o nuantare:
-De ce nu te insel? Din principiu.
-De ce stau cu tine? pentru ca te iubesc
Pe un asemenea schelet consider ca se poate mula orice tema (orice fraza, orice justificare ), inclusiv acel citat din Clive Owen, "consider ca adulterinii nu au nici o scuza". Pentru ca daca nu te mai iubesc (extins la "daca nu mai tin la tine", daca este cazul si varsta) ne despartim. Asta e, nu a mers, am gasit pe altcineva, deci decat sa transformam discutia in „am gasit pe altcineva”, mai degraba ne vedem fiecare de drumul nostru. Si vorba lui Pink, „you can say what you want to your boyfriends”.
Totusi, de ce atatea discutii si protocol legat de datul papucilor, daca e mai simplu sa inseli pe cineva, si sa lasi orgoliul ei ranit sa duca la capat despartirea? Introducem un nou element: Increderea. Consider ca ea sta la baza unei relatii, iar intr-un cuplu in care otravitul lent pentru mostenire nu intra in discutie, asta este cel mai mare lucru. Te minte? Ii faci scandal, ameninti cu papucii, moare ceva in tine, ii mai dai o sansa. Nu-si face treburile (ca e mancare, ca e spalat, ca e transmis un mesaj cuiva)? Scandal, dezamagire, amenintari. In ambele cazuri, se poate ajunge la moartea lenta a relatiei. In ambele cazuri, de obicei, se mai incearca ceva.
Nu si in cazul asta. Cel putin la mine. Chiar daca ii dau dreptate si nashului meu de cununie (care, la 36+ani, zice „cum sa ma despart de nevasta si ea de mine, cand nu mai exista altcineva care sa ne suporte pe fiecare asa cum suntem”), parca aici si acum, nu stiu daca as duce relatia mai departe.
De ce? Pentru ca adulterul nu se intampla peste noapte. Nu cred in „m-a condus acasa, eram pilita, era super tipul”. Ar insemna ca eu sa ma gandesc ca la fiecare pileala „in deplasare” ea poate ajunge acasa cu altul. Poate ca nu o va face. Dar pot fi sigur ca aflu, daca iar se intampla?
Bun atunci, inseamna ca, teoretic, trebuie sa stai geana pe fiecare persoana care a avut mai mult de 1 partener simultan, cine stie cand iti poate face si tie la fel? Mmmmda si nu. Daca n-am incredere, de ce mai sunt cu ea (sexul iesind din discutie)? Pe de alta parte, cum sa n-am niste piticuti pe creier, stiind ca ea a mai facut faze si altora, iar aia nu erau obligatoriu mai fraieri ca mine? Faptul cere atentie, dar daca tipa nu-mi da motiv (iar la mine fraza asta vine dupa... teste (?!) repetate, dar subtile), chiar merita sa-mi stric o relatie de viitor pentru ce? Pentru istorie?! Imi vine in minte paralela cu un tip virgin la logodna, dar care ii face faze sotiei ca aia a mai facut sex cu altii inaintea lui, cand el incercase prin toate mijloacele sa si-o traga, dar... asta e, pana si curvele au standarde.

Doua observatii trebuie facute in acest moment, si ambele au cam acelasi susbtrat: „mie mi-e usor sa vorbesc”.
1. Nu-mi place sa beau. In rarele ocazii cand am baut totusi mai mult decat doza legala, (?!) tot ce am remarcat a fost somnolenta. Si o lipsa totala de chef de prostii, dimpotriva, o atentie exagerata la detalii, ordine, si metode de control a ce se intampla in jur. Avand si prieteni cu care se poate bea mai muuuuuult de un pahar, repet., mi-e usor sa vorbesc.
2. „Live the moment” nu chiar se aplica la mine, mentalitate care m-a taiat adesea de pe lista unor petreceri. La mine lasat o fata sa ma ia pe sus, ca „vad eu cum ascund totul sub pres maine” nu functioneaza.
Si ar mai fi ceva: chiar cred in ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Nu va mai hiliziti atata, si ganditi-va: cum ma pot eu zburli la vreo partenera, cum o pot privi crunt sau dimpotriva, porcai pe toate canalele, daca si eu sunt la fel? Pot fi foarte razbunator cand partenera nu-mi intoarce fair-play-ul. Dar o pot face tocmai pentru ca sunt „curat”.

3 comentarii:

  1. Deci concluzia este : it won't happen to me (this case to you Mugurel)

    RăspundețiȘtergere
  2. Heh...parca am fi frati :))...desi eu as pune in loc de Incredere, LOIALITATE...nu in sensul obturat ci in sensul larg...loialitate fata de tine, fata de ideile, aspiratiile si principiile tale...probabil am sa inventez aici o notiune, dar antonimul la aceasta loialitate e chiar "prostitutie"...iti prostituezi ideile, aspiratiile si principiile....abia din Loialitate deriva si Increderea...dar binenteles, citind replyurile la posturile tale pe acest subiect, o gramada de sfinti calca pamantul asta :D

    RăspundețiȘtergere