"I walk alone"

R: Cum se simte A.?
S: Sora-mea? Pare bine. A preluat sarcinile mamei si conducerea lucrurilor, dar ma astept sa aiba o cadere dupa ce o ingroapa.
S: Bai, mi-e mila de ea, pe bune. Pur si simplu cand incepe sa-i mearga cat de cat, i se intampla ceva.
R: E prea idealista
S: Nu e prea idealista, e idealist de idealista. Parca nu traieste in tara asta, si mai grav e ca nu invata nimic din toate experientele astea.
S: S-a tarat pe bancile liceului, fiind premianta, dar de-un nepopolism crunt, de se zvonea ca ii puneau profii note mai bune lui B numai ca sa nu-i puna ei, ca prea era "enervanta". Cat de enervanta sa fie o fata de sa-i pui note mai mici, numai ca sa nu iasa sefa de promotie?
S: Apoi a fugit de Bucuresti care i se parea "prea aglomerat", si s-a ingropat in Iasi, unde pe premianta din Vaslui n-o astepta nimeni cu bratele deschise. Imi aduc aminte si acum caderea ei nervoasa de dupa prima luna de scoala.
R: Dar s-a redresat.
S: Da, si stii de ce? Din cauza bolii. A facut nenumarate tratamente in timpul liceului, a suportat atatea restrictii, si atunci le-a facut aproape cu placere, caci la cate cunostinte acumula credea ca va avea viitor stralucit. Cand a ajuns la Iasi si a vazut ca este "inca una", a facut o criza, dar invatase deja sa suporte si sa se adapteze.
R: Doar ca nu s-a terminat.
S: A invatat in draci la facultate, dar nu’s ce dracu’ era cu proiectele ei, parca nu intelegeai nimic. Numai metafore, poezie, trebuia sa-ti storci creierii sa intelegi ceva.
R: Era sensibila
S: Stiu, dar nu e de gluma. Tii minte cand am venit la Iasi si m-ai dus s-o vad sustinand un proiect? Imi venea sa-i bat colegii. Parca aia ar fi vrut ca ea sa fie in alta parte, sau ea sa taca dracului. Si o afisau vizibil.
R: Stii ce vad la ea? Singuratate.
S: Putin spus. Tata mereu pe drumuri, cu mama s-a rupt cand a ales Iasiul, noi doi n-am fost niciodata apropiati, la facultate s-au delimitat de indepartat pe toti.
S: Baietii fug de ea, desi nu e urata si nici proasta.
R: Poate tocmai asta e problema, e prea desteapta.
S: E idiot de idealista. A facut portretul unui Fat-Frumos gen Adrian Pintea, pana la inflexiunile vocii si pletele pe umeri. Si nu intelege cum de, cu cunostintele, poezia si romantismul ei, nu are succes, dar atatea patachine proaste au.
S: Parca e o vrabiuta de aia care fluiera in legea ei, si cine o intelege, sa vina s-o caute.
R:?!
S: Si cand nu vine nimeni, cade in disperare, se simte neinteleasa si spera ca ii va fi mai bine dincolo.
R: Dar nu i-a fost.
S: Cand a plecat in Franta, parca il luase pe Dumnezeu de-un picior...
R:...dar acolo ii erau si mai straini ca-n Romania.
S: Putine stiu despre ce n-a mers acolo. Poate oamenii prea reci, poate asteptarile ei prea mari.
R: in Franta e multa poleiala.
S: Oricum, nu s-a simtit acasa acolo, si s-a intors in tara, unde a fost luata in suturi la licenta si stii cum s-a terminat.
R: N-a fost vina ei.
S: Ba da, ca nu si-a gasit alt profesor. S-a dus la cel mai cu experienta, uitand ca pe ala nu-l intereseaza poezia, ci economia.
S: Si acum e la master, cu lucrarea de dizertatie la idiotul ala care o tot tine ala pe loc.
R: Alta dezamagire, proful ala.
S: Pe bune, parca pe fiecare persoana pe care o pune pe-aun piedestal, se dovedeste o nulitate cand chiar ajunge langa el: vezi relatia cu D., dezamagirea cu E., vezi cativa profi... Si stii ca ea se consuma si are nevoie de persoane in care sa creada.
R: Si acum mama...
S:...si mama, si boala care a recidivat, si serviciul pe care nu si-l gaseste, si relatia pe care nu o are, si ...
S: Nu stiu, R., cum s-o ajut. Pentru ca are 26 de ani, nenumarate caderi nervoase, si nici nu stie ce si cum sa schimbe si unde sa-si gaseasca locul. Si tare ma tem ca pe cand va face 30 de ani, noi tot asa vom vorbi despre ea.
S: Pe bune ca uneori ma intreb ce cauta pe planeta asta.