\'.'/

R: sal!
A: sal!
R: ce mai faci?
A: ce-ti pasa?
R: ?!
A: chiar, ce te intereseaza? Imi tot dai tarcoale cu intrebarile tale.
R: „ce mai faci” nu te obliga la nimic intim. Si imi pare rau daca te-am deranjat. Eram doar ingrijorat.
A: n-ai de ce. Sunt bine.
R: da, suni extrem de bine. Scuza-ma, ieri imi pareai ca... suferi, si vroiam sa vad daca pot sa te ajut.
A: de ce? Ce te intereseaza?
R: imi pasa
A: de ce iti pasa?
R: pentru ca suntem prieteni, pentru ca ne cunoastem, pentru ca mi-esti draga, sau macar nu-mi esti indiferenta
A: gaseste-ti prietena!

R: multumesc, de unde stii ca nu am?
A: uite, pe mine nu ma intereseaza.
R: si eu nu ma supar pentru ce ai spus, pentru ca te vad suparata si nu pun la inima. Diferenta este ca eu nu te-am fortat in vreun fel sa-mi spui, te-am intrebat de ce esti suparata, si tu cu gurita ta mi-ai spus.
A: am spus multe.
R: asta e problema? Iti pare rau ca mi-ai spus despre tine si B.?
A: nu asta e problema. Oricum stiai de situatie de la B.
R: mi se pare mie sau pufai?
A: adica?
R: adica te streseaza ca am aflat. Mai exact, te streseaza ca mi-ai spus tu niste detalii pe care B nu mi le-a spus
A: ti le spunea, mai devreme sau mai tarziu.
R: esti sigura ca asta nu e o chestie defensiva? Dai vina pe B. ca sa-ti salvezi constiinta? „Tu nu mi-ai fi spus niciodata, dar daca B. a vorbit –lasa ca ii zici tu si lui vreo doua-, te-ai simtit obligata sa punctezi niste chestii”.
A: n-am nici o constiinta de salvat, desi n-ar fi trebuit sa-ti spuna.
R: chiar si asa, tu mi-ai spus lucruri despre voi si inainte de a afla ca B. a vorbit. Da, mi-ai spus lucruri... surprinzatoare si intime. Daca n-ai fi avut incredere, nu mi le spuneai. Sau sa inteleg ca toti colegii tai stiu povestea, pentru ca erai un pachet de nervi si spuneai totul cui avea chef sa te asculte.
A: toata povestea n-o stim decat noi si cu tine.
R: si pana va hotarati sa vorbiti voi, stii ca asa ramane.
A: stiu, R., stiu... dar...
R:.. dar nu stii Cu riscul de a te simti palmuita, nu prea ai ce face. Stiu. Punct. Stiu pentru ca ati avut incredere in mine.
A: de voie de nevoie.
R: candva sa-l intrebi pe B. cate imi spusese de fapt. Cat despre inceputul ala in care erai suparata pe tine insati ca mi-ai spus cate mi-ai spus, asta e. Nu le poti lua inapoi. In loc sa te bucuri ca s-a rezolvat tu esti ingrijorat de acoperit urmele?
A: nu de acoperit urmele...
R: bine, recunosc, povestea ti-ar mai lua din aura de sfanta. Dar nu prea ai ce faci decat sa ai incredere in continuare. Eventual, data viitoare cand mai vrei sa vorbesti, spala-te bine pe ochi inainte si da-ti doua palme.
A:nu e amuzant
R: nici pentru mine. Saluta-l pe B. din partea mea. Tre' s-o sterg!