7 ani de la nunta

Dupa 7 ani de la nunta, inca tinem cu dintii de traditia de a pleca undeva singuri de ziua noastra. Daca din ratiuni de Razvan la 6 luni,  anul trecut am mers langa Piatra Neamt la pensiunea Balad’or —nu am facut un post separat, am sa bag in comments-uri cateva impresii—, anul asta l-am "parcat" la bunici, si am plecat spre Hunedoara.

Piatra Neamt-Cheile Bicazului-Gheorghieni-Praid-Sovata (in continuare recomand ca acest drum sa fie facut noaptea; trafic putin-spre-deloc, mai ales prin serpentine). Spre Balauseri, si de acolo pe DJ142 catre Tarnaveni (drum peticit; fara gauri, dar valurit). De la Tarnaveni direct spre Blaj, pe un drum judetean refacut si foarte bun (DJ 107D pana la Adamus, si apoi DJ 107 pana-n Blaj). N-am avut timp de Blaj, care mi s-a parut un orasel cochet si in care speram ca ma plimb un pic la intoarcere. Drum national pana-n Teius, si apoi european pana la Alba Iulia.

« Cealalta capitala» dupa cum scrie pe brandul turistic m-a surprins placut. Ceva din aerisirea Bacaului (comparativ cu Iasiul), in care se simte ceva din curatenia nemteasca. Nu pot judeca traficul, fiindca am ajuns duminica, dar aspectul general al orasului (recunosc, vazut din masina), modul in care sunt promovate obiectivele turistice, curatenia, mi-au placut foarte mult. Inainte sa ajung ma uitam lung la pretentiile Albei Iulia de a fi capitala regionala, dupa ce am vazut-o am inteles de ce crede ca are o sansa. 

Desigur, punctul principal este cetatea Alba Carolina, refacuta, si gazda constanta a mai multor evenimente etno-folclorice. Inca se lucreaza la intarituri (cetatea are mai multe randuri de ziduri, prin care sunt amenajate pietonale) dar si fara sa vezi toate muzeele pe care le gazduieste, simpla plimbare prin cetate e interesanta, mai ales pentru cineva obisnuit cu alte stiluri de cetati si palate.

Mai departe: Alba Iulia-Sebes-intrat pe autostrada langa Orastie-iesit langa Deva dupa ce, la un moment dat, trebuie sa faci o curba in U pe mijlocul strazii. Unde nu-i Autostrada, e Europeana, cu diferite limitari si ocolisuri datorate lucrului la A1, dar se circula bine. Cum intri in Deva dinspre Autostrada, destul de repede dai de parcarea Telefericului catre cetate.

CetateaDevei este simultan superba si dezamagitoare: celor din Piatra Neamt le va fi usor: imaginati-va o cetate in varful Pietricicai, intr-o zona unde nu sunt dealuri asa de aproape. Astfel din cetate vezi pana foarte departe, si rolul ei de bastion militar devine foarte evident (in prezent se vede superb orasul Deva, pe care nu l-am vizitat, dar care «de sus» mi-a adus cumva aminte de Brasov).  Inauntru seamana cu Cetatea Neamtului inainte de restaurare, dar lucrurile bune se opresc aici, pentru ca traseul turistilor porneste de la teleferic, si se opreste brusc chiar la intrarea in «curtea interioara». 


Nu ai voie sa vizitezi cetatea propriu-zisa. E adevarat, «interdictia» este o portita de lemn care poate fi foarte usor impinsa, permitand accesul inauntru, iar odata ajuns inauntru se poate iesi pe zidul «opus» Devei, se poate «baga nasul» prin cateva resturi de cladiri, nu stiu, se pot face poze cu cea mai ramas din cetate. Noi am ajuns duminica si nu ne-a oprit nimeni, dar daca ajungeam intr-o zi cand erau muncitori acolo? Ma uitam de pe margine la ce frumoase sunt zidurile de vis-a-vis? Faceam poze cu tablita «Atentie, sunt vipere ?»

Monumentul a fost in reabilitare pana in 2008, cand s-au terminat fondurile. Nu ma pot opri sa ma gandesc ca, decat sa fi dat banii pe telefericul ala si pe sustinut pasarela pentru turisti, mai degraba reabilitau vreun drum de acces/carare si lasau sa se intre in cetate pe aceeasi poarta pe care se intra si pe vremuri. Cetatea Devei nu este de ocolit, si merita vizitata. Ar mai fi locuri in Deva la care nu am ajuns, dar nu pot recomanda o sedere in Deva doar pentru a vedea cetatea si unul/doua muzee, decat daca aveti mai mult timp de o vizita in zona (imi place ideea de Aqualand Deva :). Spre comparatie, ai ce face la Cetatea Neamtului, si aveai si inainte de restaurare (te invarteai prin cetate, te plimbai pe pasarela, te relaxai in paduricea aia).

Deva-Hunedoara-cazare la motel Cincis, deasupra lacului cu acelasi nume, o priveliste superba. Camerele sunt mai mici decat ma asteptam, dar suficiente. Piscina dementiala, aflata la inaltime, neincalzita, dar mi s-a parut ca se incalzeste singura foarte repede. Servire ireprosabila si rapida. Daca ajungeti in zona, Anca va recomanda papanasii si frigaruile de creveti :P

Castelul Corvinilor (sau Huniarzilor, cum este mai cunoscut in zona) este la periferia orasului Hunedoara, si este pe cat de frumos il arata imaginile. Cred ca as tot sta si m-as uita la el din toate unghiurile.

Castelul Huniarzilor nu este Peles, sa fie bogat ornat pe dinauntru; daca ati vazut filme istorice romanesti cu sali in care exista doar tronul, o masa, si o blana pe perete, atunci va puteti imagina peisajul interior. Ca sa fiu sincer, m-a dezamagit putin lipsa acestor elemente de decor spartane: intri intr-o camera (sa zicem, a Domnitelor), si e goala. Nu vroiam sa vad oale de noapte sau ceva, dar un pat, un scaun, un dulapior ceva… chiar daca sunt vizibil facute din lemn de secol 21, dar sa fie acolo. Sala de baie: goala, o camera de trecere cimentata intre alte doua sali. Sala armurierilor: goala. 
S-a investit mult in prezentarea camerelor de tortura (cu manechine spanzurate si efecte sonore) dar mi se pare ca s-a uitat chestia asta banala. E adevarat, pe ici pe acolo, in unele camere, s-au amenajat mici sali cu exponate (monede, ceramica): dar in sala etichetata «Dormitorul lui Matei Corvin» nu cred ca avea ce cauta un muzeu in care sa vad diferitele table (sigle) ale breslelor. Repet, astea sunt « nit-pick-ing », cum spune englezul (in aceeasi categorie: trebuie sa fii atent cum faci unele poze, ca vis-a-vis sunt ruinele unui combinat, si iti ies niste poze de toata jena).

Castelul e frumos, este de vizitat si mi s-a parut un loc foarte fain de vazut la aniversarea casatoriei (luand in calcul existenta lui Razvan). M-a surprins placut faptul ca poti descarca o aplicatie de iOS/Android (contra-cost) si sa ai ghid la purtator; chiar si fara aplicatie, panourile sunt suficient de informative. Daca ajungeti acolo, nu va lasati ispititi de primele camere pe care le puteti vizita, imediat sub turnul de intrare: sunt camerele de tortura, si sunt foarte bine realizate. Ma gandesc ca merita sa intrati in castel fara a avea aceasta prima impresie :)

Ce-ar mai fi in zona: orasul Hunedoara este interesant: parca atunci cand s-au amestecat culorile pentru varuit cladirile, nu s-au amestecat cu alb, ci cu un alb minier, usor spre gri. Astea fiind spuse, este un oras care incearca sa fie frumos prin verdeata, pomi o si o atmosfera de curatenie. Ma asteptam sa fie un fel de Falticeni, mai ales cu decaderea industriei din zona, dar m-a surprins placut. Are si Hunedoara periferia ei, mai ales ca marginea orasului este peste dealuri si exista ruine industriale (si Hunedoara are un cartier cu astfel de „bijuterii arhitectonice”. Dar e un oras care, cum spuneam, m-a surprins placut, si imi pare rau ca ploaia torentiala m-a oprit sa-l parcurg mai pe indeletein amanuntime.

Mai departe: Hunedoara-Hateg, pe un drum (DJ 687A) foarte bun, printre dealuri, care mi-a amintit de drumul catre vulcanii noroiosi. Popas la Manastirea Prislop (drumul pana acolo e destul de ingust, dar asfaltat mare parte). Era o zi de marti, fara vreo sarbatoare anume, dar parcarea din fata era aglomerata, si era o multime de lume la mormantul parintelui Arsenie Boca, cu o multime de ghivece. Manastirea este mai mare decat Bistrita, dar biserica propriu zisa este mai mica (se viziteaza doar in perioada slujbei de seara, dupa ora 18, in rest e in renovare). Cum se vede si din poze, e foarte frumos plasata intre munti, iar toate chiliile de la „cararea principala” aveau flori.

Inapoi catre Hateg, un oras destul de dichisit acolo unde scrie drum european si destul de banal in rest; daca vii (ca noi) dinspre Hunedoara pe drumul judetean, nu vezi nici un indicator catre vreo directie. E-un fel de Buhusi in sensul de preponderent case-, dar fara sa emane saracie. Probabil ca o comparatie mai buna ar fi Blaj-ul, dar fara sa aiba acel je-ne-c'est-quoi care sa-ma faca sa-mi para rau ca n-am avut timp sa stau un pic.

Inapoi pe Europeana, si catre Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

A fost surpriza iesirii. Daca te pregatesti un pic, stii cum arata Deva, vezi imagini din Alba Iulia, stii ca va fi frumos Castelul Huniarzilor. La Sarmisegetusa ajungi asteptandu-te sa vezi niste bolovani si pleci „simtind” istorie. Mai ales daca esti, ca noi, fan al jocului Caesar 3, „vezi” cum ti se ridica in fata ochilor templul, iti imaginezi usor amfiteatrul, iti e usor sa construiesti imaginea forumului. In celelalte cetati vizitate „admiri”, aici iti „imaginezi” cum poate sa fi aratat marea intersectie a drumurilor din fata forumului (acum marginit de padurice), te uiti la ruinele caselor si iti creezi in gand structura, iar panourile informative, mai ales cele cu imagini, sunt o idee excelenta. 
Se poate servi masa la restaurantele din fata (dar intrebati in ambele parti cat dureaza: aceeasi ciorba era oferita in jumatate de ora in aglomeratul restaurant din stanga, respectiv in cinci minute in mai liberul din dreapta). Mi-a parut rau ca nu am avut timp sa mergem si la fosta cetate a lui Decebal, aflata in munti si nici restul cetatilor dacice din zona, toate in patrimoniul UNESCO. Banuiesc ca nu este un traseu «comod» (la Ulpia Traiana am tras dreapta de pe Europeana si am intrat in ruine), dar as zice ca sunt locuri pe care ar trebui sa le vada macar o data orice roman.

Inapoi la Piatra Neamt, via Calan, Simeria Veche si Sebes (cu mentiunea ca iar nu mergea semaforul de la mareata intersectie de aici dintre Europene, desi era zi de marti-deci-de-munca), cu o tentativa de a vedea Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Balta (care nu se viziteaza decat, se spune aici , cu rezervare prealabila la Jidvei).

Si gata. 7 ani de la nunta, sarbatoriti in 3 zile superbe.