Ce n’est pas poli

Se poate spune ca noi, astia care lucram la serverul facultatii si care trebuie sa inchidem seara laboratoarele sau sa le deschidem dimineata avem o problema. O problema cu studentii unor anumite specializari (incep cu M si contin K sau G prin denumire). Astia au ore pe la noi prin laboratoare si in urma unora dintre ei ramane potopul: mese date deoparte, statii mutate, pereti cu afise lipite, cutii, hartii, prostii, de toate. E adevarat, orele astea sunt seara, astfel incat (asa cum mi-a spus un student anul trecut), „in urma oricum vine femeia de servici”.
Mentalitatea asta te ajunge din urma, si asa ajungem la povestea de astazi: saptamana asta la FEAA tine ore un profesor francez, intr-una dintre salile in care se fabrica viitorii sefi si promoteri ai Iasiului. La ora dinaintea francezului am dus in sala un videoproiector, astfel incat in pauza de la 4 (cand sa inceapa profesorul) m-am dus dupa el, si s-a intamplat sa intram amandoi o data in sala: pe toate mesele tronau doze goale de cola, hartii si materiale promotionale pentru cine stie ce prezentari. Plus mese si scaune „perturbate”. Intra francezul in clasa (inca nu venisera studentii, eram singuri), are un fel de reactie de „reducere a vitezei”, si zice incet „Mais qu’est-ce que c’ést ca?”. Incepe sa-si scoata laptopul, in timp ce eu ma chinuiam sa-mi aduc aminte referinte in franceza despre femeia de serviciu aflata in tura inversa fata de „eveniment”, la care tot francezul zice: „Mais ce n’est pas poli pour les outres etudiants!”

Vizionar cine a scris in budele Sagetilor Albastre: „Din respect fata de ceilalti pasageri, va rugam sa lasati toaleta in aceeasi conditie in care v-ar placea s-o gasiti”; stia ca „cei 7 ani de-acasa” vor ajunge „overrated”. Mai ales cand, nu-i asa, te pregatesti sa „ai valoare”.