M.A.D.

Povestea adevarata de astazi se intampla in Rusia sovietica, intr-o noapte de toamna. Unul din momentele alea in care presedintele american facea declaratii belicoase, iar premierul sovietic tinea tara in alerta de lupta nucleara.
Cu trei saptamani in urma fortele aeriene sovietice au tras focuri de avertizare, si apoi au doborat un avion de mari dimensiuni in apele teritoriale rusesti din Marea Japoniei. Rusii l-au crezut avion de supraveghere american. In realitate era un avion civil al Korean Airlines care plecase din Alaska spre Japoina si se ratacise prin Kamceatska. 289 de oameni au murit, majoritatea americani, inclusiv un congressman. Povestea s-a lasat, intre altele, cu scandal la ONU, cu revocarea tuturor licentelor de transport ale Aeroflot de pe teritoriul SUA, cu amenintari si parlamentari la nesfarsit.
La Moscova stresul nuclear e mare: scandalul parea sa fie doar economico-diplomatic, pana cand presedintele american a venit cu propunerea de plasare a rachetelor nucleare in Germania. Si aliatii NATO au aprobat-o. Cu cateva luni in urma, acelasi presedinte american anuntase finantarea unui proiect revolutionar de interceptare a rachetelor nucleare inamice, din spatiu. Ba mai mult, intr-o luna, toate fortele NATO din Europa urmau sa intre in alerta de lupta nucleara, ca parte a unui „exercitiu”. Rusii se tem ca totul este o perdea de fum care ascunde pregatirea unui atac si sunt in alerta maxima. Liderul de la Kremlin (cunoscut pentru inabusirea sangeroasa a revolutiei ungare), trimisese deja un mesaj catre toti spionii rusi, sa caute informatii despre iminentul atac nuclear american.
Sistemul de comanda sovietic e pus la punct si in alerta: satelitii analizeaza spatiul NATO, si cand detecteaza rachete alerteaza personalul de supraveghere dintr-un buncar langa Moscova. Cand ofiterul superior de acolo da alarma generala, toate rachetele nucleare sovietice sunt lansate automat catre tinte NATO. Sistemul se numeste Mutual Assured Destruction: daca ei ne distrug pe noi, si noi ii distrugem pe ei. Total.
Puţin dupa miezul noptii in cauza, in sala de supraveghere de langa Moscova sună alarma; sistemul sovietic a detectat lansarea unei rachete nucleare dinspre Statele Unite catre Rusia. Ofiterul care supravegheaza echipamentul ingheata, dar isi spune ca e o alarma falsa. Cine e nebun sa lanseze doar (sic) o racheta? Plus ca respectivul ofiter stie ca sistemul de supraveghere nu e infailibil. Dar apoi este detectata alta lansare. Si alta. In cateva secunde sistemul detecteaza cinci rachete plecand dinspre SUA spre Rusia.
Este neclar daca Statul Major Sovietic a mai fost anuntat sau nu. Cert este ca, dupa cateva minute de asteptare, ofiterul care supraveghea echipamentele decide ca sunt cinci alarme false si nu declanseaza contraatacul. Rusii nu isi lanseaza rachetele.
Pe presendintele rus il cheama Andropov, pe presedintele american il cheama Reagan, iar pe locotenent colonelul care in seara de 26 septembrie 1983 NU a crezut ca America a lansat rachete nucleare impotriva URSSului il cheama Stanislav Petrov.

Si nici nu era tura lui normala in seara aia.