Ce mai fac

Ce mai fac, ce mai fac? Ma plang de lipsa timpului. Pur si simplu nu-l mai am.
De fapt timpul este acolo, doar ca nu stiu cum se face cxa nu mai am timp de toate. Cre’ ca e un fel de astenie de primavara intarziata. A trecut aprilie, cu gandul la vacanta de Paste, cu gandul la cate o sa fac in timpul ala.. cu gandul la… multe.
Si iata ca m-am intors dintr-o vacanta in care n-am facut mare lucru. Am dormit vreo doua zile, am ratat o ocazie de a merge pe Ceahlau, am ratat o intalnire cu niste oameni de care mi-e foarte dor, unii dintre ei disparuti din peisaj de la terminarea liceului. Stand stramb si judecand drept nu stiu pe ce mi s-a dus timpul, dar stiu ca n-am stat.
Week-end-ul cu Pastele fu pe drumuri, cu plecare de la Iasi la Piatra, venit langa Suceava pentru Inviere, intors la Piatra in Prima zi. Am vrut Pastele la tara, loc unde se pastreaza traditiile, loc unde chiar se invarte lumea in grup in jurul Bisericii si preotul chiar bate cu Crucea in Biserica “Deschideti sa intre cel care….[insert Jesus related phrase here]”; la o tara unde oamenii se mai spala dimineata pe ochi si se dau cu oua peste fatza pentru a avea bogatie peste an; unde copii inca mai strang bani din ligheanu cu apa si cauta oua lasate “de iepuras” in gradina din spatele casei. N-am stat la toata slujba, am plecat singur cu Anca inapoi spre casa si nu m-am temut de cainii vagabonzi; la tara, nu exista.
In restul vacantei NU am facut suportul de curs pentru ECDL, NU am facut suportul de curs pentru cursurile pe care le voi preda, NU mi-am facut proiectele la master si NU am ajutat-o pe Anca cu o traducere. Nici macar NU m-am jucat jocul preferat, ca-l lasasem la Iasi. Mi-e si jena sa spun ca m-am dat cu telegondola din Piatra. Ca o putoare in vacanta.
Desigur, m-au ajuns din urma, dar, desigur, nici n-am avut timp de ele. Am o saptamana de plecat dimineata si ajuns seara acasa, si pe unde umblu nu am timp sa fac nici una din alea. Singura chestie cu care ma mai agit cat-de-cat este Cybernations, un joc care, practic, se joaca singur, dar care reuseste sa ma tina ocupat mai mult decat ar vrea agenda mea.

Oricum, uitandu-ma in jur, vad ca peste tot este la fel. Prin FEAA miroase a sesiune.
Ceea ce imi aduce aminte: eu cica ar trebui sa termin masterul vara asta.