Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

luni, 28 mai 2007

\'.'/

R: sal!
A: sal!
R: ce mai faci?
A: ce-ti pasa?
R: ?!
A: chiar, ce te intereseaza? Imi tot dai tarcoale cu intrebarile tale.
R: „ce mai faci” nu te obliga la nimic intim. Si imi pare rau daca te-am deranjat. Eram doar ingrijorat.
A: n-ai de ce. Sunt bine.
R: da, suni extrem de bine. Scuza-ma, ieri imi pareai ca... suferi, si vroiam sa vad daca pot sa te ajut.
A: de ce? Ce te intereseaza?
R: imi pasa
A: de ce iti pasa?
R: pentru ca suntem prieteni, pentru ca ne cunoastem, pentru ca mi-esti draga, sau macar nu-mi esti indiferenta
A: gaseste-ti prietena!

R: multumesc, de unde stii ca nu am?
A: uite, pe mine nu ma intereseaza.
R: si eu nu ma supar pentru ce ai spus, pentru ca te vad suparata si nu pun la inima. Diferenta este ca eu nu te-am fortat in vreun fel sa-mi spui, te-am intrebat de ce esti suparata, si tu cu gurita ta mi-ai spus.
A: am spus multe.
R: asta e problema? Iti pare rau ca mi-ai spus despre tine si B.?
A: nu asta e problema. Oricum stiai de situatie de la B.
R: mi se pare mie sau pufai?
A: adica?
R: adica te streseaza ca am aflat. Mai exact, te streseaza ca mi-ai spus tu niste detalii pe care B nu mi le-a spus
A: ti le spunea, mai devreme sau mai tarziu.
R: esti sigura ca asta nu e o chestie defensiva? Dai vina pe B. ca sa-ti salvezi constiinta? „Tu nu mi-ai fi spus niciodata, dar daca B. a vorbit –lasa ca ii zici tu si lui vreo doua-, te-ai simtit obligata sa punctezi niste chestii”.
A: n-am nici o constiinta de salvat, desi n-ar fi trebuit sa-ti spuna.
R: chiar si asa, tu mi-ai spus lucruri despre voi si inainte de a afla ca B. a vorbit. Da, mi-ai spus lucruri... surprinzatoare si intime. Daca n-ai fi avut incredere, nu mi le spuneai. Sau sa inteleg ca toti colegii tai stiu povestea, pentru ca erai un pachet de nervi si spuneai totul cui avea chef sa te asculte.
A: toata povestea n-o stim decat noi si cu tine.
R: si pana va hotarati sa vorbiti voi, stii ca asa ramane.
A: stiu, R., stiu... dar...
R:.. dar nu stii Cu riscul de a te simti palmuita, nu prea ai ce face. Stiu. Punct. Stiu pentru ca ati avut incredere in mine.
A: de voie de nevoie.
R: candva sa-l intrebi pe B. cate imi spusese de fapt. Cat despre inceputul ala in care erai suparata pe tine insati ca mi-ai spus cate mi-ai spus, asta e. Nu le poti lua inapoi. In loc sa te bucuri ca s-a rezolvat tu esti ingrijorat de acoperit urmele?
A: nu de acoperit urmele...
R: bine, recunosc, povestea ti-ar mai lua din aura de sfanta. Dar nu prea ai ce faci decat sa ai incredere in continuare. Eventual, data viitoare cand mai vrei sa vorbesti, spala-te bine pe ochi inainte si da-ti doua palme.
A:nu e amuzant
R: nici pentru mine. Saluta-l pe B. din partea mea. Tre' s-o sterg!

joi, 24 mai 2007

fuckultate




Poza e de la banchetul post-FEAA, iar cu fata (salut Irina!) am fost 5 ani intr-un fel de razboi rece, exceptand inceputul si sfarsitul facultatii: anul I (cand a condus echipa care mi-a daruit un pisoi de ziua mea) si anul V (banchetul la care ce-am mai dansat...)

Am sentimente contradictorii legate de aceasta facultate: pe de o parte, multi a dracului: vreo 12000 de studenti, cate 1500+ pe an, cam la paritate buget/taxa. Pe de alta parte, la specializarea mea, informatica economica, am intrat vreo 120 in anul trei, am ramas 100 dupa primul semestru de an 3, 90 dupa al doilea, si am terminat vreo 70. Datele sunt aproximative, dar la specializare numarul de cursanti scade constant. Ploua cu specialisti in afaceri internationale, cu marketeri si manageri; e aproape ironic ca cea mai mare cerere se asteapta in urmatorii ani pentru zidari. Daca ce li se preda lor la scoala este bun de ceva, cat de curand postul de asistent-manager pe care il vaneaza va fi platit ca unul de secretara cu facultate. Cum de-am ajuns cu discutia aici? Pentru acel “pe de alta parte”: nici studentii nu sunt mai breji si se arunca pe niste domenii cu care, mai apoi, isi pot promova toneta.

Probabil sunt subiectiv. Si un pic obost, deci cumva siktirit. La urma urmei am atatea dovezi de cursanti FEAA care au ajuns departe in management marketing. Desigur, am si absolventi de relatii internationale care au ajuns la Coehn and Iansen, in Bucuresti si sunt responsabili pt campanile Cosmote.

S-a spus ca FEAA este dozator de diplome. Daca e asa, de vina nu mi se par a fi profesorii. Aici nu e UMF, sa spui ca uiti un plic la doctorandul cutare care stie sa-l dea profului X ca sa treci si la materia lui. Nu am informatii ca la FEAA s-ar trece pe spaga. Doar pe invatat mot-a-mot exact ce se cere. Si proiectele (care s-au inmultit in ultimul an) nu totdeauna ajuta: acum vreo 3 luni o colega de promotie de la info ec m-a intrebat intr-un examen ECDL ce reprezinta ion in adresa ion@ecdl.ro. Si era test grila.

Unde vreau sa ajung. Ca nu doar facultatea este responsabila pentru porecla de dozator de diplome; ca nu doar profesorii sunt de vina in scoaterea pe banda rulanta de nulitati cu patalama. Insasi studentii se complac in stadiul asta. Vin, copie ce pot, buchisesc un suport de curs visand la momentul cand o sa rupa foile astea blestemate, dupa examen (lucru care n-o sa te intample, ca la 20 milioane pe an taxa, FEAA te invata sa recirculi cat poti). Cati chiar am invatat? (da, recunosc, si eu ii sorbeam cuvintele lui Adi Munteanu la cursul de retele, dar plecam cu mintea foarte odihnita din punct de vedere informatic, pt ca tot timpul imi gaseam altceva de facut in ora). La urma, am dat raspunsul? Am facut proiectul? Ce sa mi se reproseze? Ce sa li se reproseze profilor? Ca n-au avut standarde suficient de inalte? Sa fim seriosi. La un examen puteam lua nota maxima 16, si tot au picat jumate. Si testul acoperea de toate, de la teorie la practica. Sau, finantele, sau contabilitatea, obiecte urate si hulite. S-a trecut usor? Tocmai ca porecla de dozator de diplome nu mi se pare buna. Despre nulitatile cu patalama este alta poveste

Pentru ca sunt. Au tocit bine lectia, au raspuns la intrebari, si-au tocit unghiile la proiecte si l-au scos. De ce nulitati? Pentru ca inafara sa reproduca nu pot face nimic cu informatiile alea. Nu pot prezenta, nema imaginatie, doar... tocilari.

Dar Dumnezeu sa ma ierte, asta cauta piata. Cati dintre voi n-au vazut idioatele pamantului angajate la firme mari? Studente proaste de bubuie, plecate la Bucuresti pe la firme de astea de-ti sta mintea in loc? Desigur, sunt si studenti eminenti angajati. Dar sa fie asa de mare foamea la Bucuresti (sa nu incepem cu zvonurile legate de masterul la ASE) de sa accepte playboy-itze de la Iasi?

Si atunci ne intoarcem la facultate, si spunem ca, pe undeva, sistemul nu e corect. Dar sistemul n-are cum fi cinstit: ca profesor, punctezi pe cel care citeste de pe slide-uri sau pe cel volubil? Si daca il premiezi pe al doilea, primul ar trebui sa se lase de meserie, chiar daca lucrarea lui e buchisita? Pici un proiect care pur si simplu nu merge sau il treci, ca a fost vina Microsoftului, suportand privirea criminala a celui care si-a ros doua saptamani ca sa convinga mediul de programare sa accepte o comanda? Le dai ceva in plus celor care s-au luptat cu somnul pe bancile cursului tau, chiar daca esti constient ca „teoria este la baza” nu i-a ajutat sa-ti inteleaga suportul de curs? Si schimband baricadele: daca la liceu te plangeai ca fizica avansata ar trebui s-o faca cei de la facultatea de Fizica, ce scuza ai acum sa nu inveti bazele economiei (toate cele 500 de pagini)? Faci marketing si te plangi de statistica? Daca vroiai sa fii sigur ca ai statisticieni in echipa trebuia sa dai la Management, ca aia nu trebuie sa faca analiza de piata. Te plangi de proiecte la informatica? Dar ce ai fi vrut sa faci, povesti?

Nu stiu, nu mi se pare FEAA facultatea de care sa te plangi, din punct de vedere al profesorilor, al domeniului sau al materiei. Eu nu ma pot plange in veci de scoala si examene. Nu dupa ce mi-am vazut sotia facand Relatii internationala la FEAA in paralel cu Geografie-Engleza; 18 examene pe sesiune, invatat pe rand tot ce e pe o bucata de pamant de la subsol la aer. Si garantez pentru existenta vietii ei personale J

Pe de alta parte, nu mi se pare ca un orb da in blank certificate de absolvire. Numarul mare de restantieri o dovedeste. Sunt multi studenti la FEAA? Extrem de multi. Si?

PS1: Iar la final, ceea ce am evitat sa spun tot postul: facultatea este optionala. Si nimic nu e gratis. Daca vrei patalamaua aia, munceste pentru ea. Daca vrei mai mult pentru tine, munceste. Ti-au luat-o tocilarii inainte? Fa balans intre viata personala si nota 10, vezi ce iese.

PS2: Multi a naibii. Aproape ai zice ca intra cine vrea, si ramane cine-si poate plati restantele. Ironic, daca esti loaza rau, abia cand ai de platit nesfarsite reinmatriculari, parca te gandesti sa te apuci de invatat.

miercuri, 23 mai 2007

Rezumat la ultimii 6 ani


Salut!

Am cerut cuiva sa-mi spuna ce mai face, sau macar sa-si scrie memoriile pe blog, mai vedem si noi pe unde a mai ajuns. Mi s-a raspuns cu „fa tu intai”.

Iata, fac:

Deci, de la Adam si Eva incepand, am terminat specializarea Informatica Economica la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Universitatea Alexandru Ioan Cuza (pauza de respiratie). Candva (adica azi/maine) voi scrie si despre facultatea si sentimentele contradictorii pe care le provoaca.

Intr-un fel, am lucrat in timpul facultatii. Adica am mai tinut vreun an colaborarea cu ziarul Ceahlaul din Piatra Neamt, pana s-a remodelat pagina dincolo de ce puteam eu aduce. Prin anul II am inceput sa scriu la revista facultatii, al carui membru fondator sunt si la care am fost pe rand redactor, redactor coordonator, redactor sef. Din nou, asta discutie de alta data

Prin anul IV TVR Iasi a facut o preselectie de redactori prezentatori. 10 persoane am intrat, 2 baieti si 8 fete, 8 de la jurnalistica si doi externi. Am lucrat pe sport (da, stiu, eu si sportul, dar mi s-a propus si am intrat), si nu pot spune ca regret. E adevarat, poate nu sunt cei mai cultivati oameni, sau cei mai… academici. Dar in final problemele (atatea cat au fost) nu cu ei le-am avut, ci cu lenea operatorilor, toanele sefei, mofturile diferitilor sefului si sefuti….. Pot spune doar ca sa lucrez la TVR (cu care am mai lucrat in niste tabere de jurnalistica) a fost asa, un vis devenit realitate. Si o trecere, de la jurnalismul solitar (un carnetel/reportofon, si gata echipamentul de presa scrisa) la cel in echipa (operator, montajist, etc). Regrete? Ca s-a terminat. Ca nu as fi ajuns curand pe sticla, nu neaparat datorita moacei mele, cat datorita vocii. Dar se putea lucra la toate in timp.

Intre timp s-a facut semestrul 9 de scoala si eu am ajuns la licenta. Juma de ora m-a frecat rectorul cu intrebari. Multe aprecieri pozitive de la persone care nu ma asteptam. N-a fost 10. Regrete? Ca una care a citit de pe slide-uri a luat 10. Ata ete!

Cu o saptamana inainte de licenta am dat concurs pentru postul de analist programator la FEAA. Da, coleg cu Valy Greavu. Am trecut de partea cealalta a baricadei. Descoperi multe lucruri. Pe unii ii vezi altfel, pe altii ii descoperi la fel. Stiu ca fraza asta a fost de o banalitate stralucitoare, dar mai multe cu alte ocazii. Oricum, angajarea a venit cu locuinta de serviciu, langa Piata Nicolina si, mai nou, Kaufland. Pentru un vizitator care sta in gazda, tot locul pare mai mic decat camera lui de zi. Pentru noi, care venim din camine, basca si din camere in care se pastra linistea ca se invata (nu vorbesc de Targusor, ci de o anumita camera din Codrescu unde fetele invatau in draci, vorbeau in soapta, si nu erau maicutze). Ca sa n-o mai lungim, o camera mica, cu baie proprie, apa calda nonstop si… a noastra, la o chirie de nimic.

Da, a noastra. Pe 26 august 2006 m-am casatorit cu Anca ex-Chiritescu. Povestea e mai lunga si putini stiu ca e si mai lunga decat as posta pe blog. Nunta a iesit foarte bine (zicem noi si extrasul de cont J ), iar perioada de dupa nunta e super. Borcanul de miere e in continuare plin, iar noi suntem siguri ca n-o sa castigam niciodata la loto, caci avem tot norocul in dragoste.

Cam atat. Eu lucrez la server FEAA, sunt examinator acreditat ECDL si posesor al mai multor diplome (am sa postez cv-ul pe undeva, tot ca parte a unui pariu pierdut). Ea este profesoara de engleza. Am sa fur cat pot din experienta Mariei cu blogurile (o gasiti printre prietenii mei), si in masura timpului veti gasi jurnaluri, articole, dar si sf-uri, povesti exercitii de imaginatie. Cei care ma stiu se vor astepta mai degraba la improvizatii decat la destainuiri.

Dar cine are ochi vede, cine are urechi intelege, iar cine are cap va pricepe.