De-ale proaspetilor tatici

—Dupa patru luni tu inca te mai consideri “proaspat tatic”?

—De patru luni ma chinui sa-mi gasesc timp sa scriu pe blog.

—Si vezi ca in prima seara cand aduci copilul acasa, sa mai fii cu cineva! Noi am fost singuri si, cand am ajuns acasa, fata a inceput sa planga. Si ne uitam la ea si nu stiam de ce plange. Si brusc incepe si nevasta-mea sa planga. Fata plangea, asta plangea, si eu stateam si ma uitam la amandoua si nu stiam pe care s-o potolesc.

*

**

—Noi am avut mare noroc de soacra-mea. Auzisem si pe altii: “Cheama una din bunici, sa stea cu mama, o ajuta, altfel este cand are cu cine sa se consulte!”. Si eu m-am gandit: De ce s-o chem pe mama mea, sa mai aibe E. inca o grija pe cap, sa se poarte cu manusi cu mama, sa se streseze ca e soacra-sa in casa (sa nu uiti ca lehuza inca are o doza sanatoasa de hormoni!). Nu mai bine o chem pe mama ei? Altfel discuta ele intre ele. Cand am venit acasa dupa prima zi de stat cu soacra-mea, astea doua trasesera deja o cearta tun, isi spusesera chestii de la obraz, se si impacasera.

—Au mai crescut copii si doar cu parintii. La mine ambele bunici lucreaza si, desi s-au oferit, am zis ca incercam sa ne descurcam singuri.

—Nu pot sa-si ia liber?

—Isi iau liber o saptamana, doua, si apoi? Nu tot pleaca acasa la un moment dat? Ca nu-s din Iasi. Nu tot ramanem singuri?

—Nu pot iesi la pensie?

—De ce ar iesi la pensie? Ies acum, si intr-un an cand copilul merge singur, ce fac, le trimit acasa, sa faca ce? Nu au mai crescut mamele copii singure, doar cu sotul?

—Te dai tu grozav acum, ca nu au inceput colicii. Asa zicea si D., si primul lucru care l-a facut dupa ce i-a plans copilul doua zile a fost sa-si cheme soacra.

*

**

—Si, cum e cu copilul?

—Ca Windows 98.

—?

—Mesajele alea “This program has performed an illegal operation and will be shut down”? Atat, fara alte explicatii. Asa e si un bebelus. Daca il doare ceva, orice, plange, si trebuie sa te prinzi tu de ce plange. Si cand il vezi ca plange treci, ca la avioane, prin flight check: —Mancare i-ai dat?— Da. —Ceai, poate i-e sete? —Am incercat, nu vrea. —Schimbat? —M-am uitat, nu are nimic. —Colici? —Am incercat pozitiile, parca urla si mai tare. —Suzeta? —A scuipat-o. —L-ai luat in brate? —Nu, ca nu vreau sa se obisnuiasca. —Ia-l in brate, vezi daca se linisteste, macar sa stim ca asta e!

—Ii dati suzeta?

—Cand are colici parca ajuta.

—Sa nu se obisnuiasca!

—Cand il vezi cum urla si se chirceste de la colici, ii dai orice, numai sa-l vezi ca nu mai sufera.

*

**

—Cred ca babele de la bloc ma cred nebun.

—De ce?

—Imi scot copilul la plimbare de la 1 luna, mi-am dus copilul cu masina la munte la o luna jumatate, mai pun suzeta pe unde se nimereste in carut…

—Pai, ar trebui sa faci toate astea?

—N-a avut nimic. Dar tu crezi ca mamele noastre au fost cocolosite de parinti? Sau bunicile? Vrei sa semene cu vreun "pretios" sensibil la toate cele, sau sa-si faca de mic imunitate?

—Oricum, bine ca al tau sta in masina. Lui L. nu ii place deloc. Poate am gresit si noi, ca pana la 6 luni nu l-am dus cu masina decat la vaccinuri si injectii si o fi inceput sa faca legatura.

—Al nostru doarme in masina fara probleme. Radeam ca e o metoda eficienta de calmare a colicilor.

*

**

—Si, dormiti noaptea?

—Pe la 3 luni jumate a inceput sa-si faca program de somn toata noaptea, si s-au mai potolit colicii.

—Foarte bine! Dormiti cat puteti acum, ca in curand o sa inceapa sa-i iasa dintii.