Despre drapel. Cu talent

   In timp ce in finala "Romanii au talent" rapperul cu faţă de căprioară canta despre mandria de a fi nascut intre Carpati (lucru laudabil, de altfel), mi-am dat seama ca noi nu avem cultura drapelului. Daca mergeti peste hotare, a vedea un steag national la vreo usa nu este deloc anormal: culorile nationale erau in coltul instructiunilor din metroul vienez; tramvaiele importate din Elvetia sunt ros/albe. „Dincolo”, culorile nationale le vezi pe institutii mai mult sau mai putin publice; le vezi in mainile oamenilor la vreun eveniment mai important, nu neaparat la ziua nationala, le vezi ca parte a siglelor diferitelor firme. In fine, le vezi afisate. Se spune ca in Brazilia se uita urat lumea la tine daca te imbraci in culorile tarii, iar in Mexic de ziua independentei se consuma mancaruri bazate pe alimente rosu-alb-verde.
   Romanii isi aduc aminte de drapel atunci cand ungurii mai dau cu verde pe vreo cladire transilvana, si atunci nu ne gandim sa-l punem pe-al nostru, facem scandal sa il scoatem pe-al lor. Similar, ne mai aducem aminte de "Desteapta-te romane!" cu furie cand il remixeaza vreun manelist sau roacher. Aproape ma asteptam ca pe langa raperul mai sus amintit, pe scena,ăia sa invarta niste steaguri in culorile curcubeului; orice, numai tricolorul nu. De parca ne e rusine cu el, ma asteptam sa vad pe scena, ca in centrul Bucurestiului cu ani in urma la un 1 decembrie, mai multe steaguri in culorile ProTVului decat ale Romaniei.
   Mi-ar place sa cred ca Adrian Tutu a castigat "Romanii au talent" nu pentru ca trebuia MediaPro sa-si caute un nou brand de muzica (si opera nu vinde la fel de bine ca un rapper renascut-vezi Puya). Dar daca ar fi sa cred ca romanii l-au votat, as vrea sa cred ca i-au votat mesajul, nu povestea din spate, ca-i orfan si sarac. Dupa atata „Salajean”, „Dupa blocuri”, si variatiuni pe tema „politicienii fura”, parca mi-era dor de ceva mai... tricolor, care sa nu-l implice pe Vadim.

"Myth confirmed"

Prin Piatra Neamt circula mitul ca Politia Rutiera parcheaza o masina in fata cafenelei Costa Rica, vis-a-vis de sediul Alpha Bank din Precista, si supravegheaza trecerea de pietoni care face legatura intre trotuarul cu AJVPS si cel cu magazinul Carena; soferii care scapa de sensul giratoriu de acolo dar nu dau prioritate multimii de caprioare care traverseaza sporadic strada, sunt filmati si saltati de permis.
Eu auzisem de mitul asta, dar nu am vazut niciodata, in atatia ani de trecut pe-acolo, vreo masina de Politie. Pana ieri.

Dar am vazut-o prea tarziu.

Planuri de-acu’ 20 de ani

Azi trebuia sa ajung cu nava mea (ma rog, condusa de mine) in sistemul nostru solar. Fie o parcam pe orbita pamantului si coboram cu o naveta, fie aterizam direct cu ea pe undeva pe langa Piatra. Culegeam pe mama si pe cei care nu aveau navutze proprii, si mergeam sa dau de baut pe vreun munte din sistemul solar; cred ca mi-ar fi placut friptura mamei in lumina lui Jupiter, fie de pe Io, fie de pe Europa. Sau, alternativ, ceva de pe orbita lui Saturn (dar nu Titan, ca e prea densa atmosfera si nu vezi mare lucru din inele).

La anul, urma sa sarbatoresc 30 de ani undeva grandios, fie langa o nebuloasa mai cu mot, fie undeva intr-un sistem solar mai ciudat. Prin clasa a treia nu chiar ma gandisem cu planificarea atat de departe.