De-a presa de stiri

Hai să ne jucam de-a presa. Dar nu de-a revista, sau ziarul, că astea sunt plictisitoare. Şi nici de-a DJ-ul la radio, că am crescut prea mari pentru asta. Azi ne jucam de-a televiziunea de ştiri. Eu fac investiţiile, eu aduc banii, eu am butoanele. Tu ieşi în faţă, te aşezi frumos pe scaunul ăla poleit în culorile studioului şi vorbeşti cu invitaţii. Eu promit să nu mă amestec în “politica editorială”, tu te poţi simţi vedeta independentă care, vorba lui Michael Moore, prezinta mai cu patos un schimb de împuşcături intre doi ţ..(Păzea la limbaj!!!!!) etnici conlocuitori decât faptul că un copil a dispărut de-acasă.

Hai să ignorăm ce face concurenţa, că toţi ştiu că ăia sunt aserviţi politicului. Tu eşti independentă, căci eu sunt prea frecat prin economie ca să nu stiu ca a-ţi pune pumnul în gura înseamnă a contrazice crezul firmei (scris deasupra portarului):obiectivi.

Şi ne jucăm. Şi spunem că suntem cea mai bună televiziune de ştiri. Şi tu crezi asta, chiar dacă un guraliv care prezintă revista presei are mai mult rating ca jurnalul tău de seară. Iar dacă lumea o ia razna şi îi asculta pe semidocţii de „dincolo”, în timp ce tu ai adus intelectuali şi profesionişti la tine în platou, este semn că trebuie să iei măsuri, trebuie să te bagi în seama, trebuie ca tu, moderatorul-vedeta în emisiunea cârcotaşilor, să vorbeşti mai mult decât invitaţii, să-i întrerupi şi să-ţi spui clar, concis şi agresiv punctul de vedere. Eşti formatoare de opinie, tuta tatii. Doar n-ai să-i lasi pe economişti să vorbească despre economie.

Şi ne jucăm, şi ne autopromovam, iar peste ani, tu, vedeta, vei avea norocul de a fi în platou când se întâmplă vreo aproape- catastrofă; să zicem un cutremur slab. Şi te vei agita, şi vei vorbi, şi-ţi vei chema toţi colegii să spună „live” cum li s-a miscat lustra. Iar apoi, când în sfarsit îl prinzi la telefon pe directorul Institutului de Fizică a Pământului şi ăla îţi spune „ce să fie? Nu-i nimic. A trecut acceleratul”, tu ai să-l intrerupi într-una şi ai să...

Nesimtiţi adulţii ăştia. Când esti în culmea gloriei, un profesoraş de ăsta de la institutul de pământuri s-a găsit să-ţi închida telefonul în nas, exact când tu îi spuneai că eşti „ca cutremurul” şi nu poţi fi oprită.