—Şi, cum merge sesiunea? Sau, mai degrabă, restanţele?
—La mine merg excelent. N-am restanţe.
—Păi, parcă făceai ieri un proiect.
—Da, dar nu era al meu,
—Cum adică?
—Adica îl făceam pentru A.
—Pentru A? Dar de ce nu-l faci pentru B, că doar cu A n-ai nici o treabă.
—E mai complicat: lui A îi fac proiectul la X. B are propriul proiect la X, dar B are nevoie disperată de ajutor la Y. A are deja proiect la Y, o ia pe B în echipă şi toată lumea este fericită.
—Măi să fie, dragostea asta e mare.
—Da, mai ales când, de bucurie că am rezolvat-o la Y, B îmi va tehnoredacta în vacanţă xeroxurile alea pentru licenţă. Ştii că de prost ce-s scanate, nu pot fi convertite şi trebuie rescrise.
Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.
Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.
marți, 5 februarie 2008
QUI PRO QUO
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu