DISCUTIE TELEFONICA LA 12 ORE DUPA BAIRAM

—Alo? Hai salut! Ce faci?
—....
—Uai, zi-mi o chestie. Tu m-ai dus acasa aseara?
—....
—Acasa la tine.
—...
—Da, ma, azi dimineatza nu am plecat de la tine?
—...
—Uai, te-ai uitat la mine azi dimineatza, te-am intrebat a cui era tricoul. Dea, erai beat mort. Bai, asculta, ce-ti aduci aminte de la bairamul de ieri?
—....
—Bai, eu stiu ca am baut si am dansat si eram cu una da’ nu mai stiu cum o cheama. Bai si la un moment dat s-a rupt filmul. Nu-mi mai aduc aminte nimic. Stiu ca m-am trezit acasa la tine.
—...
—Bai, m-am trezit acasa la tine dar nu sunt imbracat cu hainele mele!!!
—...
—Iti spun ca astea nu sunt hainele mele. Tu m-ai dezbracat?
—...
—Atunci cine?!
—...
—Mai tu esti nebun? Asta nu e tricoul meu. Blugii or fi ai mei, ca tot asa erau, dar asta sigur nu e tricoul meu. Si unde mi-e geaca?
—....
—Bai tu afla cine o mai fost la bairam, si cine m-a adus acasa, daca nu m-ai adus tu. Si cine m-a dezbracat!!!!

CONCEDIU 2007:4/4: NUNTA DE HARTIE

Si-n rest?
In rest.. acasa. Un drum la Suceava. Odihna la greu pana in ultimele zile, cand am sarbatorit un an de la nunta
Bairam?
Mai degraba masa festiva. De fapt, mese festive. Si torturi Am reusit sa adunam si rudele Ancai si pe ale mele
la o iarba verde, si apoi am fost cu parintii la restaurantul unde a avut loc nunta

flori	party	avanpremiera
n-am talent,dar am atitudine	biliard cu tata	nimeni nu-l sperie ca mine

CONCEDIU 2007:3/4: CEAHLAU

Deci, Ceahlaul... Si fa pozele mai mari...
Fa dublu click pe ele. Deci, de la mare, dupa un mic ocol de-o noapte prin Iasi, mai culegem un partener de distractii (tot o Anca),
si ajungem la Durau, unde dam de Andrei, Alexa si Luci.

Drum National Barlad-Iasi	Anca ²

Urcam vreo doua ore pana la cabana Fantanele, unde se innoptam si facem mici
Drumul de la Fantanele la cabana Dochia ne-a luat vreo 3-4 ore...

Vad ceata „Nebulozitate accentuata”. A fost super, ca nu era frig, doar treceam prin nori. A fost lung traseul, dar frumos. Cel mai mult mi-a placut noaptea, cand incepuse sa urce negurile, si stateai langa cabana si chiar erai in nori. Iar dimineata am avut noroc de o mare alpina superba.

Fain. Preturi? Cam 150.000 de persoana in camere cu vreo 5-6 paturi. Mancarea accesibila, adica borsuri la 40-50 de mii, cam tot pe-atata friptura... Sucurile erau scumpe la Dochia.

Trasee, ceva? Varful Toaca, in ultima zi. Nu se mai urca pe trepte, dar este amenajata un fel de carare. N-are rost sa spun, e super sus.

Intoarcerea? Pe la cascada Duruitoarea spre Durau. Drum lung cat o zi de post, accidentat dar nu impracticabil, interzis iarna din cauza avalanselor (pana la Duruitoarea). Dupa Duruitoarea drumul devine sadic... te dor genunchii de la atata frana la coborare, iar drumul cand urca cand coboara, chiar parca nu se mai termina. Dar altfel frumos si accesibil.