—Ai grija, Mugurel, ca acum incep sa se vada defectele femeii.
—Adica?
—Este perioada curateniei.
—Ai observat ce inseamna la o femeie sa faca curatenie? Ea isi da cu parerea in mintea ei ce ar trebui facut in cazul unei curatenii de sarbatori, si (foarte important!!) cat ar trebui sa dureze curatenia asta. Nu conteaza ca nu este urma de praf pe geamuri, ele trebuie spalate!! Nu conteaza ca covorul arata impecabil (si este infipt adanc sub dulapuri si paturi) el trebuie batut. Mai sunt cateva care s-ar abate de la regula scosului covoarelor, dar daca te uiti asa cu atentie la ele, parca-parca le pare rau ca s-au multumit cu aspirator, biocarpet, si iar aspirator. Parca-parca nu e la fel, si daca s-ar amana nu-stiu-cum sarbatoarea asta cu vreo doua zile, sa vezi daca nu te-ar pune sa bati covorul.
Dar cea mai nasoala chestie este cand isi dau cu parerea in mintea lor despre cat ar trebui sa dureze curatenia asta. Ai facut lista, stii ce ai de facut, ai aspirat/deprafuit/spalat repede, si numai o vezi ca “Nope! Nu e bine”. Nu e destul. Mai trebui periat nu-stiu-ce, spalat nu-stiu-unde, sau, ca sa vezi, acum este momentul pentru scos toate hainele din dulap si facut ordine. E genetica, pur si simplu femeia nu poate concepe ca te-ai miscat mai repede decat anticipase ea, ca nu trebuie sa se chinuie pe cat se astepta cu facut curat. Si numai incepe: “Cum sa te joci acum, cand se apropie Ajunul Craciunului!?! Si ce daca am terminat ce aveam de facut, cand nu erai tu atent am scos tot din dulapuri sa schimb hartiile de pe rafturi!”. Normal ca asta dureaza un secol (femeia cand intra intr-un dulap de haine, nu poate doar sa le scoata si sa le puna inapoi; tre’ sa mai si probeze cateva — sa vada daca i-a crescut fundu’). Normal ca se face seara, mai are una alta de facut, de gatit, etcsamd.
Si la urma, cand s-a facut noapte si nu-ti mai arde de nimic, numai o auzi zicand “nu asa ca acum arata mai bine?”. Iar tu te gandesti ca, exceptand vreun gainat disparut de pe pervaz, totul, dar totul arata absolut la fel ca ieri.
