Nu m-am putut abtine sa nu ma autoscot din inima cititoarelor mele alaturand cele doua titluri. De fapt, este LA MULTI ANIi! De ce nu? Nici misoginii nu va doresc moartea, iar daca nu v-ar fi bine voua, tot noi am avea de suferit. Astea fiind spuse, postez un articol publicat anul trecut in FacultatEAA, ca raspuns la abundenta de cuvinte autolaudative din pagina dedicata Zilei Internationale a Femeii. Articol intitulat...
LA CRATIŢĂ!!!!
Îmi pare rău, dar după ce citesc atâta estrogen pe cm pătraţi simt o nevoie acută să mă comport ca un porc şi să vă găsesc locul în societate.
Hai s-o spunem pe aia dreaptă: mai multe merite arogate, mai multe cuvinte de autolaudă la adresa unei rase, specii, subspecii, orânduiri sociale sau genetice nu se aud decât în penultima zi a Babei Dochia. Ţi se bagă pe gât Cartarescu (care şi-a repudiat capodopera dedicată femeii ca fiind prea comercială), maternitatea, numărul de şosete cusute într-un an, măturile rupte pe covor şi, la nevoie, pe spinarea plozilor; copii cântând mamei (că doar aşa au fost învăţaţi de mici), speach-uri despre redescoperirea fiinţelor ăstora.... poetice, şi mai că îţi aduci aminte de Cehov, şi a lui celebră expresie, filozof cu fustă.
Gata, masculinitatea mea s-a simţit “reperată”. Freud (psiholog, suspect de homosexualitate) spune că acum ar trebui să iasă la iveala adevăratele motive ale exploziei. În mine se revoltă spiritul de dreptate: unde este ziua bărbatului. Femeile s-au luptat atâta pentru o egalitate pe nedrept refuzată cu bărbaţii, dar, ca în fabula lui Alexandrescu, vrem egalitate, dar nu şi la cadouri. Refuz să cred că ziua bărbatului este 9 martie, ziua celor 40 de pahare. Aia pare a fi o sărbătoare concepută de femei să ne umileasca si mai mult: “uite ce frumoase, harnice, atente, mereu cu grija casei în spate, care merităm să primim flori şi cadouri suntem. Şi uite, există şi o zi a bărbatului, în care vă dăm voie să beţi până cădeţi sub masă. Doar asta înseamnă, în virtutea voastra, a fi bărbat, nu? (flatulenţa şi râgâiala, ies de discuţie, ajunge că vă faceţi de toate damingenele)!”.
Dar aveţi o zi a voastră, surâde, candid, soţia mea: ziua păcălelilor.