—Si, cum a fost?
—Drumul sau activitatea?
—Oricare.
—Urat de-a binelea. Numai accidente si tamponari. Tocmai am vorbit cu A, s-a plasat de-a curmezis pe sosea de trei ori, a derapat in sant.
—Tocmai, ca ma gandeam ca week-end-ul asta ati avut ore la Sfantu Gheorghe
—Da, dar cel mai rau a fost joi. Am avut ore la Piatra, si m-am intors seara. Nu ningea tare, dar drumul de la Piatra la Roman era inchis. Am stat acolo cat am stat asteptand sa se deschida, si in final unul de la Bucuresti ne-a dat ideea sa ocolim. Si am luat-o pe la Hanul Ancutei. Primii 10 km ne-am felicitat pentru idee. Apoi..... iar “drum oprit”. Intreb un sofer de autobuz oprit in fata noastra:”Dom’le, de cat timp stai aici?” „De o ora jumate”. „Si n-a venit nici un drumar?”. „Nimeni, domle, n-a venit nimeni.” Sa murim acolo de ciuda. In sfarsit, dupa vreo 45 minute de asteptare, apare un drumar. Mă intreaba: „Domle, esti bazat?” „Pai”, raspund, „am 4x4”. „Cauciucuri de iarna ai?” „Nu, de astea, mixte”. „Deci nu esti bazat. Pe riscul dumitale, daca te bagi, eu iti dau drumul”. M-am bagat, am trecut pe langa aia, strigau toti „stai, domle, un’ te duci, esti cu capu’ da' m-am bagat. Traseu de 45 minute, l-am facut in 2 ore jumate. Nu urat, nu viscol, doar polei. Dar stii cum? Daca numai atingeam frana, eram in sant.
—Uau...
—Daca-ti spun! Si dupa aia m-am dus la Sfantu Gheorghe, alta distractie. La dus n-au fost probleme. Prin munti un drum... tsais, superb, si peisajul, si ninsoarea, si drumul..nici o problema, nici la dus nici la intors prin munti. Dar cand ajung pe la Onesti, printre Bacau si Onesti pe-acolo, gata, iar 30 la ora, iar drum inchis...
Si am vazut la accidente, tamponari, masini in sant cu duiumul. Chiar si acu’ era un accident urat la Podu Iloaiei, un Volskvagen si un Tir. Dar stii cum arata Volskvagenul? Jumatate din inaltime. Ca atunci cand strivesti un gandac si il faci jumatate din grosime.
