Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

vineri, 7 august 2015

8 ani de la nunta: Rupea/Racos



Am auzit pe multi vrand sa faca o excursie la Rupea, astfel incat ma "grabesc" sa postez (cu aproape un an intarziere) cateva imagini de la excursia noastra traditionala de aniversarea casatoriei. Tocmai pentru ca a fost la Rupea, desi NU castelul ala a fost cel mai impresionant lucru.



Punctez ca informatiile sunt vechi de un an, dar castelul, hotelul si (mai important) Vulcanul nu s-au mutat.


Vazusem materialul asta de la ProTV, si cum eram in cautare de locatie pentru aniversarea a 8 ani de la nunta am decis sa mergem acolo. Ne-am cazat la Motel Rupea  (camere curate, aspect ingrijit, mancare buna, desi daca sunteti genul care va cade nasul daca la masa alaturata sunt soferi de tir poate ati vrea sa stati in alta parte).

Ca de obicei am plecat noaptea din Piatra Neamt-Lacul
Lacul ZeteaRosu- Gheorghieni-Valea Stramba-pe DJ138 spre Suseni-Zetea-Odorheiu Secuiesc-Sanpaul-Homorod-Rupea (am folosit foarte-corecta hartă de aici  si da, era o portiune foarte mica intre Homorod si Rupea decopertata-nimic negestionabil de un Logan). Nu am oprit in Secuime, dar a existat o borna kilometrica undeva prin dealurile din zona Odorheiului care la dus era rosu-galben-albastra si la intors era ros-alb-verde, plus, desigur, cateva steaguri unguresti si cladiri doar cu denumiri in maghiara.

Administrativ, orasul Rupea include si satele Rupea Gara (unde este motelul), se afla aproximativ la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighisoara, si este, astfel, destul de intins (imaginati-va ca Targu Frumos ar incepe undeva pe Europeana, in mijlocul campului). De la Motel am plecat spre Brasov, dar foarte repede am virat stanga pe DJ131C catre Racos. Drum refacut, putin circulat..
In Racos chiar la strada principala am dat de Castelul Sükösd-Bethlen, o resedinta nobiliara fortificata, aflata in reparatie de vreo 10 ani (incremenita cum era cand a ramas fara fonduri). Custodele ne-a lasat sa ne bagam nasul prin camere (nu erau multe de vazut, dar era un oarecare spirit de aventura avand in vedere ca nu toate erau… adecvat securizate). 


Mai important, custodele ne-a dat indicatii cum sa ajungem la Vulcanul Racos (in cuvintele ei: “[etnici conlocuitori] au obiceiul sa fure panourile, ca-s din fier”). Prima la stanga, apoi cand drumul incepe sa urce am facut la dreapta pe dupa o casa roz, si se iese pe un deal batut zdravan de soare, pe care un drum de tara tot urca usor pe rana (se urca lejer cu masina, dar nu va asteptati la mai mult decat un drum de tara care urca deloc abrupt un deal de fanete). Dai de o intersectie in Y unde pari ca ai de ales intre cum sa urci dealul, prin stanga sau prin dreapta; faci dreapta, si mergi pana la o ultima intersectie in T: la dreapta e rezervatia geologica, la stanga e spatele conului vulcanic.
N-am ce adauga la Rezervatie; materialul de mai sus si imaginile ar trebui sa fie suficiente.





Inapoi la intersectia in T, am mers putin in partea cealalta, si intr-un con vulcanic am dat de lacul asta. Cu pesti, si o liniste cum numai la Sfanta Ana am mai intalnit. Aici totul era inconjurat de roca vulcanica. Nu era vreo interdictie de inot (de fapt, chiar nu era niciun semn), pestii (si broaste destul de mari) veneau foarte aproape de mal dupa mancare, se vedea vegetatie in apa.






Conul "principal" propriu-zis a fost mai greu de gasit cu masina de mine (in sensul ca la un moment data am lasat masina pe margine si am urcat pe jos dealul). Exista o poteca ce pleaca de la lac, sau, revenind la intersectia in Y, mergi la stanga; un bolovan mare blocheaza intrarea cu masina in con. Din nou, imagini. 

Mijlocul conului vulcanic
Intrarea in vulcan
In conul vulcanicPereti Vulcanici; lacul e in spate

Baza varfului din cponul vulcanic

Asa sunt culorile “in zona”: mijlocul vulcanului este negru, partile laterale sunt multicolore, iar cand intram in con pe o parte este rosu, pe cealalta este argintiu. Roca este poroasa, cu aspect de ciocolata aerata, si lasa impresia ca se va sfarama imediat. In realitate, este foarte tare si abraziva.
Nu uitati ca tot acest traseu este batut de soare, ca urmare veniti cu o sapca sau ceva la voi. Interesant a fost ca in vulcan ne-am intalnit cu o doamna din Rupea; a zis ca sta de-o viata acolo, dar pana nu a vazut materialul ProTV n-a stiut de vulcan.
La intoarcere am ocolit un pic prin Homorod, pentru a vizita una din multele biserici evanghelice fortificate din zona (o lista completa a constructiilor de interes turistic din zona aici)




A doua zi, pe europeana catre Sighisoara, cu oprire la cetatea Rupea. Frumos oraselul, frumoasa refacerea cetatii si integrarea intr-un circuit turistic (cam asa ar fi trebuit sa faca si Deva, nu sa cheltuiasca banii pe lift), desi cladirea din varf e oarecum anticlimatica (nu va stric surpriza, pentru ca drumul pana acolo face toti banii). Panourile explica foarte bine dezvoltarea cetatii, de la un nucleu in varf la cetatea de mijloc si apoi la varianta finala, in trei "inele".



E pacat daca sunteti in zona sa nu ocoliti prin Sighisoara (desi pana acolo, pe europeana, a mai fost o cetate pe stanga, destul de vizibil ca nu-i o “simpla” biserica fortificata; si, desigur, drumul catre conacul printului Charles de la Viscri). Dar Sighisioara e interesanta si daca NU o prindeti in zi de targ; are un alt farmec daca doar te plimbi printre ziduri si nu te calci pe picioare cu nimeni in timp ce-I urci turnurile.



Cam atat. Cetatea Rupea a fost impresionanta, si ca dispunere si ca reabilitare. Dar pentru mine vedeta a fost vulcanul de la Racos.
Pe care, conform traditiei, l-au vazut si Pouch si Bubu :)

vineri, 5 iunie 2015

Meciul Profesori IE versus Studenti IE

[JINGLE]
[PRIM PLAN PE MODERATOR]
MODERATOR: Ne-am intors in platou. In continuare va invit sa discutam un pic despre traditionalul derby dintre profesorii si studentii de la FEAA, specializarea Informatica Economica.

[REPORTAJ DIN REGIE; IMAGINI DE PE CASETA BETA6, 10:25:00-10:27:05]

[VOCE DIN OFF]
Pe terenul sintetic al Facultatii de Educatie Fizica si Sport s-a desfasurat aseara meciul Profesori versus Studenti, contand pentru Cupa IE. Oaspetii, in echipament alb-rosu au inceput meciul inca dinainte de a intra si profesorii pe teren, jucand pe o ploaie torentiala, spre deliciul asistentei care, de la adapostul umbrelelor, a dat note pectoralilor de sub tricourile ude. Gazdele, imbracate cum a dat Domnu’, au tras matza de coada in vestiare, pretextand ca n-au echipa completa, ca nu sunt incalziti sau ca ploaia le afecteaza mojo-ul.
Meciul a inceput cu 15 minute intarziere, intr-un usoara dominatie a studentilor. De remarcat suturile pe poarta ale lui ImiPareRauNuTinMine si NamFostAtentLaCeScriaPeTricou. In minutul 10 Fotache a incercat traditionala deviere a mingii in autogol, dar Patrichi inca nu-si luase destule mingi in fata si a putut intercepta.
Dupa 20 de minute, cand deja era 2-0 pentru studenti, se produce si prima schimbare la gazde: Berechet, pana atunci nefolosit de profesori deoarece era imbracat ca dusmanul este inlocuit cu Dumitriu, care n-a mai gasit emailuri sa raspunda si a trebuit sa apara.
Dupa alte cinci minute, Dospinescu se trezeste de partea buna a liniei minge-poarta adversa si deschide scorul, spre surpriza generala. Stofor preia stafeta, apoi iar Dospinescu iar Stofor de doua ori, spre surpriza publicului care si-a adus aminte ca tine cu studentii si n-au mai vrut sa faca poze cu Stofor.
In final, dupa ce profesorii s-au chinuit sa-i lase pe studenti sa egaleze, s-au executat lovituri de departajare, unde bara a fost mai buna decat ambii portari, in sensul ca a aparat de mai multe ori. De la gazde au lipsit Airinei si Tugui (ca de obicei),  Greavu (in Africa franceza), precum si Munteanu si Strambei si Strambei (de ploaie). De la oaspeti au lipsit vuvuzelele si un numar suficient de aparate foto pentru apetitul lui Stofor.

[IN PLATOU; CADRU GENERAL]

MODERATOR: Da, cam asta a fost meciul de-aseara, cum vi s-a parut?
INVITAT 1: Cu siguranta, vedeta incontestabila a meciului a fost Stofor. Adica, daca luam in calcul jocul din putinele minute cat nu si-a facut poze pe margine si a stat efectiv pe teren, cele trei goluri si pasele de gol tin de statistici mondiale.  Ronaldo alearga 90 de minute si da 3 goluri. Stofor a facut poze 60 de minute si in timpul ramas a dat trei goluri. Chiar si la meciul de aseara, ganditi-va ca Bertea a alergat tot meciul, si in atac si in aparare, si n-a dat niciun gol. Sau jucatorul celalalt, imprumutat de la Avantul Prabusirea, Catalin, imi scapa numele
MODERATOR:zzzinaudibil, probleme cu microfonulzzzz
INVITAT1: Asa, el parca a dat un gol. Atata risipa de energie, comparativ cu Stofor care a stat la poze si la pomana si a dat trei goluri. Sau veteranul Dumitriu, care a declansat atatea faze de gol dar n-a fost in stare sa si dea unul. Ganditi-va cu ce echipa au jucat! Pana si Dospinescu le-a dat doua goluri!
INVITAT 2: Chiar mi se pare ca Dospinescu nu primeste suficient credit pentru meciul de aseara. Adica, este primul lui meci in atatia ani in care nu-si da autogol (si a avut sanse destule), si daca luam in calcul de cate ori a atins efectiv mingea, sa dai doua goluri e un procent foarte bun. Cred ca a atins de mai multe ori jucatori adversi decat balonul, dar a deschis scorul, a marcat golul care a dus profesorii in avantaj, va dati seama cum s-a probusit moralul echipei adverse la aceasta idee?
INVITAT1: Da, dar eu tot cred ca Stofor a fost mai bun, pentru ca nu doar a dat goluri, a si dat pase, a sutat in directia generala a portii adverse, si sa nu uitam, toate paradele lui Patrichi nu valoreaza nimic daca si-a luat un gol printre picioare; Stofor a evitat asta facand spagatul pe teren.
MODERATOR: Presa de astazi ii lauda pe-amandoi, mentionand, citez: "Oaspetii au fost timorati de intrarile karatiste ale lui Stofor, si de baletul lui Dospinescu. Mai rar atatea imbinare de arta si sport ca in meciul de-aseara "
...

sâmbătă, 28 februarie 2015

Pana pe 6 martie...



… parintii cu copii la scoala au o sansa unica: sa se uite la ora de religie din semestrul I si sa isi dea seama daca li se pare utila pentru copii lor.
Punctez ca e o discutie separata despre utilitatea orei de religie, si aici intervine marea sansa: nu trebuie sa te gandesti *acum* la principiul “trebuie sa invete copilul religie?” ci trebuie sa te gandesti daca religia pe care a facut-o copilul in primul semestru trebuie continuata. Cu alte cuvinte, judeci profesorul de religie din semestrul 1, si nu conceptul de religie.
Pare o chestie integrata, dar nu e. In viziunea mea, cea mai nociva chestie pentru ortodoxism este conducerea Bisericii Ortodoxe Romane, cu banii ei, cu masinile ei, cu tupeul si nesimtirea ei, cu mita de care e acuzata, cu minciuna pe care o propaga si cu oamenii de la varful ei care numai sfintenie nu emana (alegeti dintre link-urile de aici, aici, aici, aici, aici...). Daca Sinodul BOR ar disparea intr-un nor de fum, daca arhiepiscopii si arhimandritii murdariti (link-uri, link-uri, link, link) ar fi indepartati si daca biserica ar ramane sa fie reprezentata de preotul local si de profesorul de religie, ar fi infinit mai bine pentru credinta. Nu ca astia din urma ar fi puri, departe de mine gandul asta; toti sunt oameni, dar cum spunea justificarea unei sentinte la un proces, Sinodul se foloseste de influenta sa pentru a propaga raul, sau, mai exact, pentru a nu lua masuri de limitare a excesului, a coruptiei, a favoritismului. Credinciosii vor exista si fara BOR, si isi vor aduce aminte ca nu trebuie sa te inchini la Biserica, ci lui Dumnezeu.
Si atunci, daca te iei dupa BOR, dupa ce face si dupa cum judeca, nu ti-ai da copilul sa fie invatat nimic de astia; te uiti in manuale si descoperi ca furtunile sunt pedeapsa lui Dumnezeu, ca daca nu te inchini te calca masina si inundatiile te lovesc pentru ca esti pacatos.

Dar totusi, e normala o ora de religie comparata in programa de invatamant (desi nu sunt sigur ca e normal sa ai si note la ea). SFistul din mine si-l aminteste pe Carl Sagan scriind in “Contact” ceva in genul “nu as putea alege ca reprezentant al umanitatii pe cineva care crede ca 95% dintre noi suferim de o forma de iluzie in masa”. Sa stii rolul in istorie (adevarul, nu bullshit-uri) sa te intrebi de unde-s elemente comune si cum s-a ajuns la cele particulare, sa intelegi de unde diferente si de unde asemanari, asta ar trebui sa fie ora de religie; totusi, religia la modul general nu-i invata pe copii sa sparga geamuri, le cere sa fie mai buni. E adevarat, daca esti bun pentru ca te bate Dumnezeu atunci esti un om de tot rahatul, dar totusi o ora care sa dea niste lectii de morala e binevenita, mai ales la copiii mici care nu fac educatie civica sau filosofie sau alte discipline cu capitole de morala. Ideal, morala se invata de acasa, stiu, dar ideal n-am avea discutia asta.
Dar nu mi se pare normal ca al meu copil sa trebuiasca sa stie pe de rost tipurile de haine bisericesti, diferite elemente de arhitectura ale bisericilor sau cantece ecumenice. Si asa ajungem la profesorul de religie, cel care ia programa scolara propagandistica a Bisericii si o adapteaza.
Relatia mea cu profesorii de religie a fost 50/50: In primara am avut profesoara obsedata de cantece bisericesti, dar mai dornica sa ne arate un Dumnezeu-apropiat-de-copii decat Dumnezeul-care-pedepseste; ne-a carat la spovedanie si impartasit, ne-a pus sa ascultam slujba, si, desi cred ca se poate trai si fara asta, am s-o citez pe sotia mea spunand: “Si ce daca te-a pus sa faci toate astea? A fost rau?” Am avut apoi (gimnaziu) fanatica proaspat iesita de la Seminar, vizibil virgina, singura si netrecuta prin viata, apasata de "povara" pacatului original. Am avut apoi profesorul de religie vesel, cu povesti care intuiau un trecut nu chiar “pur”, inlocuit temporar de o profesoara cu copil, vesela, mai simpatica noua decat profa de Cultura Civica ce era setata in limbajul de facultate de drept. A venit apoi (liceu) preotul paroh de la Biserica spitalului, cel care a spus textual ca "a pune telecomanda in mana unui copil este ca si cum i-ai pune un cutit" (ca la o luna sa fim singura clasa care a raspuns chemarii lui de a veni sa ne uitam la televizor la un material despre Tara Sfanta) apoi un preot?profesor? de care nu-mi aduc aminte nimic si, la final, un preot de care imi aduce aminte actualul Papa, cu care putea discuta orice si de care voi regreta mereu ca nu m-am dus sa ma cunune, pana si pentru simbolismul momentului.
Problema mea cu tot paragraful anterior e ca eu am fost prezent la orele alea, dar toate lucrurile bune au fost "gratie" oamenilor din spatele catedrei, nu materiei, nu Bisericii. Biserica s-a "ingrijit" sa avem o materie monotona si marginita, toate discutiile despre comparatii, moralitatea si despre aplicabilitatea unor norme le-am avut cu oamenii.
Dar cum e normal ca Biserica sa se protejeze si sa-si raspandeasca credinta, "atacul" contra orei de religie nu este o lupta cu BOR, si este (o magarie de) marketing a acesteia ca a transformat discutia asa. "Lupta" este cu Ministerul, care ar trebui sa respecte toate celelalte prostii care le baga pe gatul elevilor (suportarea in aceeasi grupa a copiilor cu probleme de comportament, tolerarea abaterilor si nesanctionarea lor publica sa nu-i stresezi pe vinovati, etc) si sa accepte ca informatii despre *toate* religiile trebuie integrate in educatia copiilor (din motive de cultura, istorie, traditie).
Altfel e pur si simplu indoctrinare crestin-ortodoxa.

Si aici intervine, cum spuneam, profesorul de religie. Daca v-a placut ce v-a povestit copilul vostru ca s-a facut in semestrul 1, semnati ca vreti asta si-n semestrul 2! Dar semnati nu pentru ca va bate Dumnezeu, ca asa zice popa sau va preseaza directorul, ci doar daca simtiti ca a fost bine pentru copil. Dar daca simtiti ca al vostru copil merita mai mult decat sa repete papagaliceste “omul s-a nascut din Adam si Eva”, "vaccinurile sunt interzise" si "card citit invers inseamna drac" lasati-l sa stea in timpul asta in biblioteca scolii si sa citeasca Jules Verne.
Fiti convins ca daca nu e genul sa citeasca, atunci isi va face tema la mate si tot va iesi mai bine.

vineri, 28 noiembrie 2014

Bălţi, partea a doua

Al doilea articol despre "capitala de Nord" a Republicii Moldova, tara care are alegeri la sfarsitul acestei saptamani.
Nu uitati, nu am vazut mult in rest din Moldova, astfel incat luati eventualele generalizari sub acest aspect.
Partea I este aici

Intrarea in Balti
    Cea mai des intalnita intrebare (dupa aluzii la adus bomboane): o sa se uneasca cu Romania? Raspunsul meu este "Daca vor vrea sa se uneasca, da" (s-ar parea ca n-ar fi fost prima data cand incearca). Dar vor vrea? Nu sunt sigur. Am asa o impresie ca declaratia lui Basescu legata de unirea cu Romania i-a speriat si pe moldoveni, a trezit in ei un discurs patriotic, discurs care, culmea, nu e rau, pentru ca militeaza pentru o independenta fata de Rusia (orice s-ar zice, nu chiar sunt subjugati de Romania). Cred ca sunt foarte atenti la ce face Ucraina (si acum, in toamna, am avut asa sentimentul ca nu le place ce face Rusia in Ucraina). E interesanta aceasta senzatie precauta, in conditiile in care Baltiul este cunoscut ca oras rusofil.

   Dar totusi... chiar trecand peste investigatiile politiei in cazul asta cea mai urata amintire din Balti este a unui grup de copii de 7-8 ani cu ghiozdane in spate, jucandu-se intr-un parc si vorbind in rusa; asa iti dai seama cat de grea si permanenta va fi lupta pentru a rupe tara de afilierea ruseasca, nu (sau "nu neaparat") ca s-o unesti cu Romania (sa fim seriosi, Romania ca stat nici nu face demersuri sa alipeasca Moldova), ci ca s-o mentii cat mai independenta in raport cu Rusia. Pentru ca nu te lupti doar cu geografia si cu istoria recenta, ci si cu mamele si tatii si bunicii care cred ca e mai util pt copiii lor sa fie fluenti in limba Moscovei.
"Tipografia din Balti". Restul in rusa
Teatrul din Balti. Spectacol gratuit in romana de 1 decembrie
    Oricum, nu imi percep studentii batandu-si foarte mult capul. Balti-ul e la 85 km de Iasi, deci ei ar fi putut, la o adica, sa studieze in Romania. Mai degraba ii simt ca percepand posibilitatea de a obtine o diploma romana ca pe o oportunitate, un “ceva” care sa-i ajute dupa ce termina sa se angajeze fie pe filiera romaneasca, fie pe cea ruseasca (de unde "pica"). Ar putea fi acuzati de oportunism, dar eu ii percep mai degraba ca fiind pragmatici. In acelasi timp, trebuie admirati pentru cum isi urmaresc aceasta sansa: Inca nu am intalnit profesor care sa nu fie surprins de cat de mult invata studentii aia. Dau examene dupa aceleasi manuale, ii evaluam dupa aceleasi criterii, iar notele lor sunt mai bune comparativ cu cele de la Iasi. 

Parcul de la autogara si cetatenii de onoare
     In rest, e politica (nationala, locala sau personala). A fost politica faptul ca in parcul din spatele autogarii este un grup ornamental cu cetatenii de onoare a Baltiului, si anul trecut pe vremea asta nu scria nimic in romana. Tot politica este faptul ca in primavara a fost refacut, si acum scrie si in limba nationala. E politica existenta unui tanc-pe-post-de-statuie in piata centrala, cu placa doar in rusa. E politica existenta statuii lui Lenin in mijlocul orasului vecin Falesti, in conditiile in care afaceristul local candida in alegeri (oho, ce si-a luat-o) E tot o forma de politica daca intr-un magazin ti se vorbeste obligatoriu in romana sau nu (chiar si in piata m-am adresat in romana, mi s-a raspuns in evident putinele cuvinte stiute de interlocuitor in limba mea). Este politica faptul ca pe afisele din cinemagrafe scrie „subtitrat in limba de stat”. Si este pacat ca politicienii locali nu promoveaza mai mult relatia cu Romania, pentru ca sunt putine magazinele care nu au si un colt cu dulciuri/cateva sucuri naturale, si e aberant sa speri ca iti scoti banii doar din conationali si rusi/ucrainieni pofticiosi; acestia nu vin la Balti pentru bomboane si sucuri, ca acest tip de industrie e dezvoltat si la ei (dimpotriva, Bucuria are in Balti concurenta puternica din partea lor). Ma bucur sa vad ca exista demersuri politice "inverse": Romania are consulat la Balti, avem extensiunea in sediul Universitatii de acolo, exista bursa pentru studentii extensiunii UAIC din Balti, SMURDul moldovenesc a fost creat cu asistenta si finantare romaneasca tot la Balti, etc).
Cred ca cel mai lustruit loc din Falesti
Tancul. Amuzant era ca flacara eroilor nu avea gaz

     Panorama de mai jos (facuta pe 7 mai) si cateva elemente despre ea poate semnifica cel mai bine pragmatismul si dualismul moldovenesc: de la stanga la dreapta: primaria cu inscriptie bilingva, statuia lui Stefan cel Mare (doar in romana), reclama la manifestarile de 9 mai (bilingve), catedrala (da, e mica si terna), un lant de magazine gen Domo (cu angajati vizibili vorbitori de rusa intr-unul, iar in celalalt cu reviste promotionale doar in rusa), si ceva in constructie.
Piata din fata Primariei. Click pentru a mari
     Alte elemente, mai punctuale:
-Inclusiv usa de la toaleta din rectorat se inchide cu carlig, ca la bunica la tara. Este doar unul din multiplele semne ale unui pragmatism de forma "daca a mers atata timp, de ce sa-l inlocuiesti doar pentru a-l inlocui?"; din aceeasi categorie gasim pe sosele troleibuzele de tip vechi si masini de politie de la Lada 1800 la Logan si VW.
La intrarea in curtea Bisericii
-"Scoala de business si liderism", reteaua de magazine "Slaiders", "sinopticienii de la meteo" sunt doar cateva exemple de traducere originala.
-Desi studentii imi spun ca ei beau apa de la robinet acasa, la baia din Universitate curge o chestie ruginie (pe tevile de plexal), iar magazinele sunt pline de oferte la cani de filtrare.
-Cazarma e „in buricul” targului, iar magazinul de arme vis-a-vis de Universitate.
-Am vazut foarte putine panouri electorale in Balti, si in niciun caz abundenta de bannere intre stalpi pe care o vezi la noi.
-Mi s-a recomandat ca loc de mancare pizzeria Andis, langa Universitate.
Una din multele intrari in parc; in zare se vad tiribombele.
-Daca vreti bomboane, va recomand sa mergeti pana in centru, nu sa va opriti, de exemplu, la „Balteanca” (unde-s si mai scumpe si mai vechi). Langa Teatru aveti magazinul Bucuria, si imediat langa, magazinul Konfetto, cu sortiment international (sunt fan Roshen). Dincolo de Konfetto, e un magazin de vinuri si spirtoase. Vis-a-vis de Konfetto e o intrare in Piata Mare: la baza stalpului central din piata, dincolo de standurile cu carne, e doamna Eleonora; inca nu am luat bomboane de la dansa care sa nu fie proaspete. Si s-ar putea sa va si placa „personajul”.
-Daca aveti pasaport si vreti bomboane, le puteti lua si din Sculeni sau din Ungheni, si tot iesiti mai ieftin ca-n Romania.



Cei mai parfumati trandafiri vazuti pe-o strada
Legandu-ne de bomboane si politica si bilingvism, riscam sa uitam ca Baltiul este mai mult de-atat. Desi, asa cum am spus, pare a avea multe pe cap, incearca sa fie frumos. Parcul din Centru e mare, plin de copaci si ofera de la alei si banci la tiribombe; pietonalul este ornat vara cu cei mai frumosi si parfumati trandafiri pe care i-am vazut, iar daca ignori noroiul de pe jos, faptul ca sunt multi copaci peste tot da un aer de verde unui oras pe care clima adesea mohorata si aspectul cladirilor nu-l ajuta. N-o sa vedeti Arc de Triumf in Balti, dar statui, monumente, parculete sunt destule. Da, se vorbeste rusa pe strada, in paralel cu romana. Da, e probabil sa existe si localnici carora nu le plac romanii, ca antiteza la "eu sunt cu Rusia" (de obicei moldovenii care militeaza pentru independenta o fac in contextul "sa fim prieteni cu toata lumea"). Personal n-am simtit ca mi se da vreo atentie deosebita pentru ca ma adresez in romana sau ma salut cu studentii pe strada in romana. Cum am spus si in prima parte, exceptand accentul si rusa, m-am simtit ca intr-un oras din Romania in care oamenii si autoritatile locale nu au bani suficienti pentru cate ar fi de facut.

Pe final, cea mai placuta amintire din Balti: intr-o zi de ianuarie cu ger uscat, un copilas de 3-4 ani, infofolit de iarna, fugarea stolul de porumbei din Piata Independentei, strigand: „Hulubaşi-hulubaşi-hulubaşi!”