Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

marți, 26 ianuarie 2010

De-ale gerului

—Ai venit cu masina azi?
—Da.
—Chiar ti-a pornit?
—Da. Si eu ma mir.
—Eu o ora am stat azi dimineata sa pornesc masina. Si n-am reusit. L-am sunat pe X sa ma ajute, si m-a sunat de jos: nici a lui n-a pornit.
—Nu-si luase baterie noua?
—Ba da. Si tot n-a plecat. Motor pe motorina. Era uleiul ca marmelada, vroiam sa bag in viteza parca se misca in reluare....Frig a mai fost azi-noapte; aveam doua beri fara alcool in masina, au facut explozie, au stropit peste tot.
*
—Stii de cand n-a mai avut Iasiul o asa iarna grea? Din `85. Au mai fost asa, nopti reci, dar asa o iarna lunga, in `85 a mai fost. Era 30 martie si afara era inghetat. Tin minte ca aveam baietii mici, si nu era apa, nu era caldura, Slava Domnului ca gaz aveam, stateam in capat de linie in Galata si aveam gaz. Si puneam o oala cu sare in cuptor sa se incalzeasca, si o aduceam in mijlocul casei, sa ne incalzim. Acu`e bine: apa calda, caldura... da si cand o veni intretinerea, sa vezi atunci durere.
*
—...Si stam noi in statie, sa luam ceva spre Copou, si nu mai venea nimic. Si la un moment dat, vad ca vine un autobuz: era 3-ul.
—Pai da, ca au inghetat cablurile de curent la tramvaie. Si in Podu de Piatra erau oprite.
—Eh, noi nu stiam. A trecut asta, mai inghetam noi oleaca, ne prindem ca ne-a uitat RATC-ul. „Hai la Taxi”. Ma uit pe bulevard, niciunul nicaieri. In final mai mergem noi, ca stiam ca e o statie de taxiuri. Ajungem acolo, un singur taximetrist: „Mergem si noi in Copou” — „De unde, domle, ca de o ora ma chinui s-o pornesc.”.
—Si?
—Si-am plecat mai departe, ca mai stiam o statie. Si abia acolo am gasit ceva.
*
—Aseara, in camin, un coleg zice „Hai sa va arat ceva”. Si ia apa, pe fundul unui capac. A deschis primul rand de geamuri, si a stropit-o pe interiorul geamului exterior.
—Si?
—Si n-a apucat sa ajunga apa de la jumatatea geamului pana jos. A inghetat pe traseu.
*
"Înainte de a se apuca de şurubărit, Vasile Gorovei a dat o fugă la bar, să se încălzească. „Vinul fiert, rachiul şi coniacul sunt combinaţia cea mai bună pentru a scăpa de frig. Sunt ca antigelul pentru maşină“, spune încântat săteanul. De ceai cald nici nu vrea să audă. „Ceaiul să-l bea doctorul, dacă tot îl recomandă. Vă spun eu: nimic nu e mai sigur pe vreme rece decât alcoolul“, spune bărbatul." (adevarul.ro)
*
Din cauza conditiilor meteorologice, cele mai grele cel putin din ultimii zece ani si a faptului ca in mai multe localitati din tara caldura si apa calda s-au scumpit mult fata de ianuarie 2009, estimam ca facturile pe aceasta luna vor fi cele mai mari din ultimii ani”, a comentat Radu Opaina, presedintele Federatiei Asociatiilor de Proprietari din Romania, potrivit www.incont.ro.”
*
....In continuare la InfoPro, starea vremii. [Jingle] Astazi va fi un pic mai cald in Romania. Vremea se pastreaza rece, dar in putine locuri soarele va fi acoperit de nori. La ora 12 erau -8 grade la Brasov, -10 la Bucuresti si -18 grade la Iasi...

luni, 18 ianuarie 2010

M.A.D.

Povestea adevarata de astazi se intampla in Rusia sovietica, intr-o noapte de toamna. Unul din momentele alea in care presedintele american facea declaratii belicoase, iar premierul sovietic tinea tara in alerta de lupta nucleara.
Cu trei saptamani in urma fortele aeriene sovietice au tras focuri de avertizare, si apoi au doborat un avion de mari dimensiuni in apele teritoriale rusesti din Marea Japoniei. Rusii l-au crezut avion de supraveghere american. In realitate era un avion civil al Korean Airlines care plecase din Alaska spre Japoina si se ratacise prin Kamceatska. 289 de oameni au murit, majoritatea americani, inclusiv un congressman. Povestea s-a lasat, intre altele, cu scandal la ONU, cu revocarea tuturor licentelor de transport ale Aeroflot de pe teritoriul SUA, cu amenintari si parlamentari la nesfarsit.
La Moscova stresul nuclear e mare: scandalul parea sa fie doar economico-diplomatic, pana cand presedintele american a venit cu propunerea de plasare a rachetelor nucleare in Germania. Si aliatii NATO au aprobat-o. Cu cateva luni in urma, acelasi presedinte american anuntase finantarea unui proiect revolutionar de interceptare a rachetelor nucleare inamice, din spatiu. Ba mai mult, intr-o luna, toate fortele NATO din Europa urmau sa intre in alerta de lupta nucleara, ca parte a unui „exercitiu”. Rusii se tem ca totul este o perdea de fum care ascunde pregatirea unui atac si sunt in alerta maxima. Liderul de la Kremlin (cunoscut pentru inabusirea sangeroasa a revolutiei ungare), trimisese deja un mesaj catre toti spionii rusi, sa caute informatii despre iminentul atac nuclear american.
Sistemul de comanda sovietic e pus la punct si in alerta: satelitii analizeaza spatiul NATO, si cand detecteaza rachete alerteaza personalul de supraveghere dintr-un buncar langa Moscova. Cand ofiterul superior de acolo da alarma generala, toate rachetele nucleare sovietice sunt lansate automat catre tinte NATO. Sistemul se numeste
Mutual Assured Destruction: daca ei ne distrug pe noi, si noi ii distrugem pe ei. Total.
Puţin dupa miezul noptii in cauza, in sala de supraveghere de langa Moscova sună alarma; sistemul sovietic a detectat lansarea unei rachete nucleare dinspre Statele Unite catre Rusia. Ofiterul care supravegheaza echipamentul ingheata, dar isi spune ca e o alarma falsa. Cine e nebun sa lanseze doar (sic) o racheta? Plus ca respectivul ofiter stie ca sistemul de supraveghere nu e infailibil. Dar apoi este detectata alta lansare. Si alta. In cateva secunde sistemul detecteaza cinci rachete plecand dinspre SUA spre Rusia.
Este neclar daca Statul Major Sovietic a mai fost anuntat sau nu. Cert este ca, dupa cateva minute de asteptare, ofiterul care supraveghea echipamentele decide ca sunt cinci alarme false si nu declanseaza contraatacul. Rusii nu isi lanseaza rachetele.
Pe presendintele rus il cheama Andropov, pe presedintele american il cheama Reagan, iar pe locotenent colonelul care in seara de 26 septembrie 1983 NU a crezut ca America a lansat rachete nucleare impotriva URSSului il cheama Stanislav Petrov.

Si nici nu era tura lui normala in seara aia.

marți, 5 ianuarie 2010

Cum sa aduci un zambet





La sfarsitul filmului alaturat, este un link. Utilizati-l pentru a face altora ziua mai buna. In cazul meu, multumesc Andrei!