Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

luni, 22 octombrie 2007

Regia: Mihai Patrichi


Daca nu vi s-a zapacit browserul de cate youtube-uri aveti deschise, inseamna ca puteti citi in continuare.
Astazi avem program video.
Multi stiu, putin cunosc, dar eu mai am si un frate, Mihai (in poza de mai sus tocmai pescuise chestia in apa
din golfuletul pietros numit plaja Olimp). Acum e student la Drept la Targu Mures,
dar printre pasiunile lui se numara si realizatul videoclipurilor. Ai un film care iti place, ai o melodie care se
preteaza, nu ai mama alaturi sa te bata la cap sa-ti vezi de lectii, si cu un calculator alaturi o sa vedeti ce ii iese.
Suna simplu, dar nu e, si veti vedea munca de sincronizat melodia cu imaginile.
Un lucru trebuie spus de la inceput. Iei un film bun (sa zicem Equilibrum), dar cand vrei sa scoti imaginile bune,
exceptand scenele de lupta nu poti pune multe intr-un videoclip; scenariu bun, dialoguri, filozofie, dar cand ii iei sonorul si ii pui muzica,
te trezesti ca nu poti pune oameni miscandu-se de colo-colo si dand din buze.
De asta pentru o parte din ce urmeaza aveti nevoie de acordul parintilor.
Si va rog sa aveti rabdare: la sfarsit sunt doua filmulete total diferite de aceste videoclipuri.
Favoritul meu este chiar ultimul din lista de azi.

Mi-a fost greu sa il aleg pe primul. Imi plac foarte mult 2 dintre ele.
Am ales sa incep cu Terminator2 pe HardRock Hallelujah, pentru ca melodia imi creaza o stare mai.... activa
decat Sleeping Sun-ul de la Nightwish, pe care Mihai a plasat Corbul.


Urmatorul e facut mai pe fuga (asta a dat niste efecte foarte interesante
care, desi „specialistii” le-ar clasifica „greseli”, eu cred ca dimpotriva, fac totul mai alert) dar e in top deoarece mi l-a
dedicat mie –blinkblink-. Recomand cu caldura serialul Battlestar Galactica (cea mai recenta ecranizare), si am s-o parasc pe Anca spunand
ca si ei ii place. Si daca extrem de terestra mea sotie recomanda un serial SF, chiar ca ar trebui sa i se dea o sansa.
Personal, a intrat direct in varful ierarhiei mele de seriale sf, si credeti-ma, sunt fan infocat al unora dintre cele detronate.

Final Fantasy Advent Children si Vampire Hunter2, niste filme pe care ma tot chinui sa le vad, dar numai nu ajung.
Vine cu recomandarea calduroasa a fratelui meu si a industriei de animatie pe calculator.


Interludiu
Black Hawk Down, un film de vazut. Bazat pe fapte reale, cu oameni reali. Da, e de lupta, mai exact gherila urbana,
dar nu, nu este cu „America saves the day”. Videoclipul iese din tiparul celor de pana acum, adica nu are multe scene de lupta.
Cine a vazut filmul va intelege de ce, si de ce melodia este mai lenta. Cine nu, sa se gandeasca la Irak.

Pitch Black, alt film pe care tot spun ca-l vad si nu reusesc, un fel de Alien dar nu prin canalizari,
ci pe o planeta desertica. Vin Diesel, intr-un rol anterior seriei XXX.

Mortal Kombat. 2, cred. Un film din care, exceptand scene de lupta nu prea poti scoate altceva pentru un videoclip.
Mai mult de „portofoliu”, imbinarea scenelor de lupta cu muzica de lupta de la Prodigy.

Ultimele din categoria „Filme”, dar nu cele din urma. Gladiatorul, si Equilibrum vs Blade2.
Cine le-a vazut, va recunoaste scenele cele mai... „interesante”. Cine nu, sa nu judece filmele dupa aceste imagini.



Va promisesem ceva special.
Pe langa videoclipuri, Mihai mai are si filmulete alcatuite din poze cu efecte intre ele si muzica.

Finit coronat opus, ultimul film, facut saptamana trecuta, si deja premiat la concursul de pe younet.com .
Suparat ca „4 minute” a fost respins de sus mentionatul site (ca avea copii), Mihai a facut ceva cu dedicatie
pt toate „vedetele-lu-peste” care si-au putut posta catelusi, pisicutze si propria prostie, dar ceva asa de lucrat ca al lui nu.
From all my heart, enjoy!

luni, 8 octombrie 2007

Analist+ciocan=love


&nbsp&nbspUf, doua saptamani de munca asidua, de dimineata pana seara. Vrei facut curat in laboratoare.
&nbsp&nbspNormal ca trebuie facut referat din timp. Normal ca, lucrand la stat, tre’ sa organizezi licitatie. Normal ca licitatia se organizeaza la
inceputul lui septembrie, desi referatul e facut din primavara. Normal ca firma castigatoare se infiinteaza la sfarsitul lui septembrie,
si la fel de normal, nu termina de varuit si montat parchet si lambriu pana la inceputul lui octombrie. Si normal ca tu, ca un
programator gen “scary movie” (adica cu un ciocan in mana si-o surubelnita in cealalta) mai ai si de montat jgheaburi, tras cabluri,
fixat calculatoare si alte treburi de astea aflate la granita dintre hardware specialist si lucrator in constructii. Standardele ISO pot sa se
impuste, ca la noi analistul stabileste pe unde trece jgheabul (adica se scarpina in cap si-si da cu parerea, functie de cat jgheab are
inmultit cu cosinus (chef de munca) ) si apoi ia bormasina si da gauri (sau, eventual, ia ciocanul; functie (bormasina) ). Iar daca sus-
mentionatul analist/programator/inginer de system/manipulator hardware (adica specialist in mutat calculatoare) mai are si in sarcina
ceva amfiteatre, pateste ca mine, care, aratand ca in poza de mai sus (cu adaos de var si praf) am fost invitat special si in ultimul moment
la o sarbatorire a 30 de ani de la absolvirea facultatii. Contrastul dintre generatii n-a fost niciodata mai vizibil.
&nbsp&nbspCu ce ma mai laud: cu doua aniversari saptamana trecuta, ambele sufficient de faine cat sa ajunga intr-un (b)log: prima, intr-o
curte de casa de tara, cu bautura de calitate, si printre oameni carora vinul le da chef de luat o chitara si cantat de la haiducie la Romeo-si-Julieta-necenzurata. Cealalta, in Taverna cu Fantome, local de
rock si rockeri, cu fum de tigara si bere. La multi ani, Andrei si Maria. Multumim de invitatii!

&nbsp&nbspFilmuletul din continuare este de la aniversarea lui Andrei. Cam asa a fost pana spre 3 dimineata.

Sanatate, nea Lica!

marți, 18 septembrie 2007

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

DISCUTIE TELEFONICA LA 12 ORE DUPA BAIRAM

—Alo? Hai salut! Ce faci?
—....
—Uai, zi-mi o chestie. Tu m-ai dus acasa aseara?
—....
—Acasa la tine.
—...
—Da, ma, azi dimineatza nu am plecat de la tine?
—...
—Uai, te-ai uitat la mine azi dimineatza, te-am intrebat a cui era tricoul. Dea, erai beat mort. Bai, asculta, ce-ti aduci aminte de la bairamul de ieri?
—....
—Bai, eu stiu ca am baut si am dansat si eram cu una da’ nu mai stiu cum o cheama. Bai si la un moment dat s-a rupt filmul. Nu-mi mai aduc aminte nimic. Stiu ca m-am trezit acasa la tine.
—...
—Bai, m-am trezit acasa la tine dar nu sunt imbracat cu hainele mele!!!
—...
—Iti spun ca astea nu sunt hainele mele. Tu m-ai dezbracat?
—...
—Atunci cine?!
—...
—Mai tu esti nebun? Asta nu e tricoul meu. Blugii or fi ai mei, ca tot asa erau, dar asta sigur nu e tricoul meu. Si unde mi-e geaca?
—....
—Bai tu afla cine o mai fost la bairam, si cine m-a adus acasa, daca nu m-ai adus tu. Si cine m-a dezbracat!!!!

miercuri, 12 septembrie 2007

CONCEDIU 2007:4/4: NUNTA DE HARTIE

Si-n rest?
In rest.. acasa. Un drum la Suceava. Odihna la greu pana in ultimele zile, cand am sarbatorit un an de la nunta
Bairam?
Mai degraba masa festiva. De fapt, mese festive. Si torturi Am reusit sa adunam si rudele Ancai si pe ale mele
la o iarba verde, si apoi am fost cu parintii la restaurantul unde a avut loc nunta
flori party avanpremiera
n-am talent,dar am atitudine biliard cu tata nimeni nu-l sperie ca mine

CONCEDIU 2007:3/4: CEAHLAU


Deci, Ceahlaul... Si fa pozele mai mari...
Fa dublu click pe ele. Deci, de la mare, dupa un mic ocol de-o noapte prin Iasi, mai culegem un partener de distractii (tot o Anca),
si ajungem la Durau, unde dam de Andrei, Alexa si Luci.
Drum National Barlad-Iasi Anca ²

Urcam vreo doua ore pana la cabana Fantanele, unde se innoptam si facem mici

Drumul de la Fantanele la cabana Dochia ne-a luat vreo 3-4 ore...

Vad ceata
„Nebulozitate accentuata”. A fost super, ca nu era frig,
doar treceam prin nori. A fost lung traseul, dar frumos.
Cel mai mult mi-a placut noaptea, cand incepuse sa urce negurile,
si stateai langa cabana si chiar erai in nori. Iar dimineata
am avut noroc de o mare alpina superba.

Fain. Preturi?
Cam 150.000 de persoana in camere cu vreo 5-6 paturi.
Mancarea accesibila, adica borsuri la 40-50 de mii, cam tot pe-atata friptura...
Sucurile erau scumpe la Dochia.
Trasee, ceva?
Varful Toaca, in ultima zi. Nu se mai urca pe trepte,
dar este amenajata un fel de carare. N-are rost sa spun, e super sus.
Intoarcerea?
Pe la cascada Duruitoarea spre Durau. Drum lung cat o zi de post,
accidentat dar nu impracticabil, interzis iarna din cauza avalanselor
(pana la Duruitoarea). Dupa Duruitoarea drumul devine sadic... te dor genunchii de la atata frana
la coborare, iar drumul cand urca cand coboara, chiar parca nu se mai termina. Dar altfel frumos si accesibil.