Bine ati venit pe blogul meu
Nu al universitatii.
Nu al facultatii.
Al meu.

Daca ati ajuns pana aici, probabil ca stiti cine sunt.

joi, 26 iulie 2007

Benzoat de sodiu serviţi?!

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Iar un copy-paste, dar nu pentru ca articolul mi-ar face o deosebita placere, ci pentru modul cum autorul aduce niste chestii laolalta. Cu dedicatie pentru persoana care, intre alte lucruri bune, imi freaca mereu neuronul cu toxicitatea bauturilor. Wove, pui!

Benzoat de sodiu serviţi?!

Tudor Octavian, Jurnalul National online,26-07-2007

Luni, copiilor le-a plăcut parizerul cu emulgatori. Marţi, copiilor le-a plăcut cozonacul cu edulcoranţi. Miercuri, copiilor le-a plăcut jeleul cu emulsifianţi. Joi, copiilor le-a plăcut brânza cu antioxidanţi. Dar vineri copiilor nu le-a mai plăcut sucul cu acidifianţi. Şi nici fripturica de văcuţă cu aditivi, enzime, gelifianţi şi guanilaţi, preparată după o reţetă numai de ea ştiută, de bunica.

Ciudaţi mai sunt copiii! Tati dacă n-are la masă supe concentrate din acelea gustoase, cu E 123, E 239, E 252 şi E 249, zice că nici n-a mâncat. Mami, şi ea, nu concepe un prânz, care să se cheme cu adevărat prânz, fără rinoglucide pentru gust şi miros. Totuşi, sâmbăta şi duminica, adică în zilele în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Marioara prepară tocăniţa ei preferată din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de peşte, copiii fac cele mai multe nazuri.

Eh, copiii din ziua de azi, zice bunica, nu ştii ce bunătăţi să le mai dai şi ei strâmbă din nas. Să fi avut pe vremea noastră măcar un salam cu glutamat de sodiu sau o răcoritoare cu acid benzoic, ce ne-am fi bucurat! Le serveşti însă cartofiori inozinaţi, îi îndopi cu icre de păstrăv somonizat, despre care toată lumea ştie că se prepară cu E 320, E 230 şi E 224 şi că sulfiţii, polifosfaţii, ortofenilfenolul şi butil-hidroxi-anisola de import ajută la creştere, iar ei parcă ar aştepta altceva. Ionel, Andreea, Angeluţa, de unde să vă dea bunica morcovi, ardei graşi şi roşii fără nitraţi? Mai e vreun ţăran care să nu vândă, la şosea, legume din Turica şi portocale greceşti fără bifenil? Mai ceartă-i şi tu, îi zice mami lui tati, nu vezi ce mofturoşi s-au făcut?! Dar tati, ce-i pasă lui, îşi bea cafeluţa cu sorbitol, deşi nenea doctorul i-a recomandat aspartam, ronţăie câţiva biscuiţi cu eritrozină şi se duce pe balcon să-şi citească ziarul.
Ce nu ştiu bunica, tati şi mami e că micuţii abia aşteaptă să se ridice de la masă ca să se repeadă la frigiderul din hol, unde găsesc tot ce poftesc: Ionel – băuturi carbogazoase cu tartrazină, Andreea – marţipan cu azorubină şi fursecuri cu eritrozină, iar Angeluţa – gumă de mestecat cu manitol şi acesulfan-K.

Spre seară însă, după ce se satură de joacă şi-i ia foamea, Ionel, Andreea şi Angeluţa sunt în stare să mănânce tot ce găsesc pe masă. Chiar şi pâinea neagră garantată fără E-uri, pe care turcul din colţul străzii o coace la un cuptor cu lemne, astfel că atunci când o consumi proaspătă şi caldă nici nu-ţi dai seama cât carton făinizat a băgat în ea şi nici că a fost colorată cu zaţul rămas de la cafeneaua arabului.

duminică, 22 iulie 2007

Nu te insel pentru ca nu simt nevoia

Asa cum am promis, postez o discutie pe mess pornita de la comentariile iscate de povestea Ancai
(cu punctul meu de vedere prezentat aici).

Eu: sal
Eu: sunt curios ce ai prefera tu intre o femeie care nu inseala din principiu si una care mai inseala dar nu si pe tine.
Eu: discutia a pornit pe blog

El: nu ma deranjeaza femeile care inseala
El: "principiul" de a "nu insela no matter what" mi se pare ca provine dintr-o inteligenta limitata (emotional(a))
El: si nu in ultimul rand, duce la limitarea dorintei (naturale) de "mai bine"
El: pe aceeasi femeie pe care o vad (aud) ca nu inseala in principiu, o vad si lucrand de la 8 la 5 intr-un job de kkt, cu 2 copii acasa si fara pespectiver profesionale, materiale sau sentimentale
El: pe de alta parte
El: mi s-ar parea corecta o formulare de genul "nu insel in momentul in care sunt cu cineva la care tin", cu 2 alternative:
El: 1. daca apare cineva la care tin mai mult, atunci i just say goodbye and move on
El: si 2. daca tin = o iubesc, atunci intradevar, nu insel
Eu: si in acest al doilea caz nu inseli pentru ca o iubesti sau pentru ca nu ai gasit pe cineva la care sa tii mai mult?
El: nu insel pentru ca nu simt nevoia
El: daca vrei intram intr-o discutie lunga despre a iubi, the one, suflete pereche si "mai pereche decat pereche"
El: despre simtit nevoia, cred ca ti-am dat exemplul; intrebam pe cineva, la un moment dat - daca ar fi undeva intr-o deplasare, intr-o tara unde nu o sa mai ajuga vreodata, si o femeie extraordinara i-ar propune un one night stand, fara ca sa se mai vada vreodata, sa schimbe numere de telefon, sau altceva, daca ar insela sau nu
El: si mi-a zis exact ce ti-am zis si eu - nu, nu as insela pentru ca nu as simti nevoia
Eu: atunci poate ca discutia ar trebui sa fie despre nevoia de a insela si cand apare aceasta, cu "a iubi, the one, suflete pereche si "mai pereche decat pereche" ca elemente constituente a discutiei
El: pai e simplu - nevoia de a insela poate fi impartita in doua:
El: nevoia de a insela atunci cand "ceva" nu merge; sexul fiind componenta cea mai des intalnita ; persoana cu care inseli nu e neaparat mai buna, dar iti satisface nevoia aia (care trebuie sa fie un sine qua non)
El: si a doua, normal, fiind cand esti sa zicem, multumit de ceea ce ai, dar apare "ceva" care te "multumeste" si mai tare
El: si aici spre deosebire de mai sus, e vorba de ansamblu nu doar de o componenta
El: prima chestie de obicei e temporara, a doua o vad ca fiind definitiva (adica relatia actuala e terminata)
Eu: aici aparand si conceptele de suflete pereche si "mai pereche decat pereche"?
El: exact
Eu: sa inteleg ca in viziunea ta diferenta instre suflet "pereche" si suflet "mai pereche decat pereche" este faptul ca primul este o eroare?
Eu: o chestie care ai crezut-o dar pe care realitatea ti-o demonstreaza gresita?

El: aici inca incerc sa ajung la o concluzie
El: nu cred ca e gresita
El: sufletul ala e the one, pana cand apare alt the one; si ar fi ramas the one, daca nu ar fi aparut the one-ul; nu e neaparat gresit, e doar o chestie de pozitionare in timp si in anumite conditii
El: ma gandesc daca as putea sa fac o paralela cu adolescenta cand idealul unei relatii era o tipa buna cu care sa faci (in sfarsit) sex
El: si maturizarea cand deja incepi sa cauti (si) si altceva
Eu: cautand, candva, ca si tine concluzii/explicatii, m-am "linistit" cu gandul ca "suflet pereche" este sufletul care, presupunand ca se crede in asa ceva, iti este harazit. Doar ca asta nu inseamna ca, neaparat, este cel mai bun pentru tine. Poti fi pe unde complementare, ca sa devin un pic tehnic, sa intelegi de ce iti este suflet pereche, dar ceva/cineva poate interveni
El: "harazit" ?
Eu: termenul necesita explicatii, caci nu implica neaparat divinitatea, sau destinul, in sensul de "scris in stele"
Eu: "perechea" asta poate fi cineva care se muleaza incredibil de bine pe tine (vazut ca ansamblu: mod de a gandi, mod de comportare, idei de viata, sex, in masura in care este important, etc)
Eu: doar ca nu este obligatoriu sa sfarsesti cu respectiva persoana; poate ati avut o relatie, poate nu, sau poate in timp ce erai cu "perechea" ta ai descoperit ceva ce te "multumeste mai bine"
Eu: se pune problema carei din relatii ii poti atasa eticheta "the one?"
Eu: prima fiind "perfect match", a doua fiind "perfect happiness"
Eu: iar "the one" fiind, prin definitie unic, chiar daca este evaluat prin prisma unei specii asa de nestatornica precum omul?

miercuri, 18 iulie 2007

Nu te insel din principiu

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Fraza asta a aparut in postarea anterioara si a suscitat comentarii, chiar daca povestea respectiva nu era in principal despre asta. As dori, insa, sa cititi postarea asta fara a vedea imediat o legatura cu Anca; este adaptarea unui text mai vechi, deci ideile n-au nici o legatura cu sotia mea si situatia mea actuala.
Povestea de luni era imaginara, dar cumva discutia a deviat spre real; fraza "nu insel din principiu" a fost folosita in diferite discutii, inclusiv de catre mine.
De ce? Trebuie facuta o nuantare:
-De ce nu te insel? Din principiu.
-De ce stau cu tine? pentru ca te iubesc
Pe un asemenea schelet consider ca se poate mula orice tema (orice fraza, orice justificare ), inclusiv acel citat din Clive Owen, "consider ca adulterinii nu au nici o scuza". Pentru ca daca nu te mai iubesc (extins la "daca nu mai tin la tine", daca este cazul si varsta) ne despartim. Asta e, nu a mers, am gasit pe altcineva, deci decat sa transformam discutia in „am gasit pe altcineva”, mai degraba ne vedem fiecare de drumul nostru. Si vorba lui Pink, „you can say what you want to your boyfriends”.
Totusi, de ce atatea discutii si protocol legat de datul papucilor, daca e mai simplu sa inseli pe cineva, si sa lasi orgoliul ei ranit sa duca la capat despartirea? Introducem un nou element: Increderea. Consider ca ea sta la baza unei relatii, iar intr-un cuplu in care otravitul lent pentru mostenire nu intra in discutie, asta este cel mai mare lucru. Te minte? Ii faci scandal, ameninti cu papucii, moare ceva in tine, ii mai dai o sansa. Nu-si face treburile (ca e mancare, ca e spalat, ca e transmis un mesaj cuiva)? Scandal, dezamagire, amenintari. In ambele cazuri, se poate ajunge la moartea lenta a relatiei. In ambele cazuri, de obicei, se mai incearca ceva.
Nu si in cazul asta. Cel putin la mine. Chiar daca ii dau dreptate si nashului meu de cununie (care, la 36+ani, zice „cum sa ma despart de nevasta si ea de mine, cand nu mai exista altcineva care sa ne suporte pe fiecare asa cum suntem”), parca aici si acum, nu stiu daca as duce relatia mai departe.
De ce? Pentru ca adulterul nu se intampla peste noapte. Nu cred in „m-a condus acasa, eram pilita, era super tipul”. Ar insemna ca eu sa ma gandesc ca la fiecare pileala „in deplasare” ea poate ajunge acasa cu altul. Poate ca nu o va face. Dar pot fi sigur ca aflu, daca iar se intampla?
Bun atunci, inseamna ca, teoretic, trebuie sa stai geana pe fiecare persoana care a avut mai mult de 1 partener simultan, cine stie cand iti poate face si tie la fel? Mmmmda si nu. Daca n-am incredere, de ce mai sunt cu ea (sexul iesind din discutie)? Pe de alta parte, cum sa n-am niste piticuti pe creier, stiind ca ea a mai facut faze si altora, iar aia nu erau obligatoriu mai fraieri ca mine? Faptul cere atentie, dar daca tipa nu-mi da motiv (iar la mine fraza asta vine dupa... teste (?!) repetate, dar subtile), chiar merita sa-mi stric o relatie de viitor pentru ce? Pentru istorie?! Imi vine in minte paralela cu un tip virgin la logodna, dar care ii face faze sotiei ca aia a mai facut sex cu altii inaintea lui, cand el incercase prin toate mijloacele sa si-o traga, dar... asta e, pana si curvele au standarde.

Doua observatii trebuie facute in acest moment, si ambele au cam acelasi susbtrat: „mie mi-e usor sa vorbesc”.
1. Nu-mi place sa beau. In rarele ocazii cand am baut totusi mai mult decat doza legala, (?!) tot ce am remarcat a fost somnolenta. Si o lipsa totala de chef de prostii, dimpotriva, o atentie exagerata la detalii, ordine, si metode de control a ce se intampla in jur. Avand si prieteni cu care se poate bea mai muuuuuult de un pahar, repet., mi-e usor sa vorbesc.
2. „Live the moment” nu chiar se aplica la mine, mentalitate care m-a taiat adesea de pe lista unor petreceri. La mine lasat o fata sa ma ia pe sus, ca „vad eu cum ascund totul sub pres maine” nu functioneaza.
Si ar mai fi ceva: chiar cred in ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Nu va mai hiliziti atata, si ganditi-va: cum ma pot eu zburli la vreo partenera, cum o pot privi crunt sau dimpotriva, porcai pe toate canalele, daca si eu sunt la fel? Pot fi foarte razbunator cand partenera nu-mi intoarce fair-play-ul. Dar o pot face tocmai pentru ca sunt „curat”.

luni, 16 iulie 2007

"Imagination"

Astazi va propun o poveste care a suscitat ceva comentarii in randul celor care au citit-o (din nefericire, nimic materializat si online). Este preluata de pe blogul Ancai, intre multe altele, preafericita sotie a si mai fericitului subsemnat. Anca este profesoara de engleza, motiv pentru care blogul ei nu este public, dar daca cereti acces, sunt convins ca il veti primi.

IMAGINATION

Clara had been waiting for him since last month. Yes, since the moment he left, she wanted him back into her arms. While being at work things were bearable. But, when she came home, hours passed extremely slowly. The house work seemed less fun than usually. Reading was nice, but not for 5 hours. The TV programme was boring, the sun seemed too hot and the computer was eating up her energy. As hours passed, she felt more and more nervous. He had left abroad for a month and now he was returning home. Clara was wondering why she couldn't eat. Her body seemed to reject food that day. It was only him she wanted. From time to time the clock seemed to hunt her. Its hands were selfish in their attempt to put off the moment of his arrival.

The door closed behind him. His tired eyes were looking for a bed or for a chair. Suddenly, she jumped happily into his arms as if there were years since she saw him. The lips were happy and the eyes playful. Her fingers were trying to catch the light on his face. Her mouth was trying to remember his taste. She was drowning into his world again, but the waters were soon to recede. He slowly drifted away from the hug in an almost embarrassed way. Her smile became puzzled. When she spoke to him, her voice was stranger than usual:

- I am so glad you are back. I missed you...
- Me too. Can I get a coffee from the shelf?
- You never have to ask.
- My feet are burning. I've been walking from one place to another all week and the flight was less than pleasant.
- May I kiss you to kill the pain?, she said with a giggle.
The cold voice seemed sharper than expected:
- Later. I just want to sleep now.
- What's wrong?
- Nothing. I'm just tired. It's been a hard month.
-
The worries are softened with a hug or a kiss. I thought you've learnt that by now.
-
I kind of want to be left alone. To charge my batteries. You know..
-
Yes, I do. But that doesn't usually come with an ice package. You want to help me overcome the heat, or what?
Her irony did worse, because his answer came like lightning.

- You'll get nothing but ice if you don't back off. I just want to rest without you on my nerves. Can't you find something to do and let me be for a while? We'll talk later.
- No, I want to know the truth. What's wrong?
- I haven't had time to miss you there. It was a lot of work to be done.
- And a very cute red-head business partner to be done, she said. she remembered seeing that lady at the airport, as a part of their "team" when he left.
- You're absurd.
- Am I? Probably. Cause only absurd women lose their men to young sensual red-heads.
Her eyes were tormenting him. He felt it was the right time.
- Well, something happened. There was this party and she kissed me when I least expected it.
- What? .... When you least expected it? ...Were you ever expecting it?
- No, that's not what I meant. She caught me off-guard. And I kind off kissed her back. I was drunk. I'm sorry.
- And did she stop at a kiss?
- Yes, ...I mean.. Well, She didn't. .... I stopped her,...eventually.
- Eventually?
- She tried to do more, but I said I was married and I couldn't do that. It was against my principles.
- Against your principles? That's why you stopped? Not because you loved me?
- No, of course I love you. Stop twisting my words! but as aprinciple I don't sleep with others.
- So your principle was OK with a kiss, but not with more. I mean... you have limits. Marriage is a "no" for sex with other people, but "yes" for kissing?
- No, I was drunk.. But, it was still, just a kiss.
-
Was it hard to push her away?
- I must admit yes...I'm sorry.

- Sorry? I'm sorry for missing you...We'll talk when you wake up.
- That's it? You think I can sleep now?

- I think you should.
- Fine. But I want you to know that I'm really sorry. It was music and ....er....dim lights and she was attractive.... and I was there, away...from everything.
- Away from me... I really think you should sleep now.

She felt dizziness and a weird pressure in her chest. Like something had died inside her.
The clock seemed to mock her now. Every second was a striking hideous laugh. The hours passed over her heart like tires on sand. When he woke up there was no smooth surface left.

miercuri, 11 iulie 2007

4 UPSuri, 3 prelungitoare, 2 prize

...Şi cu un zumzet de robot ramas fara energie se ia curentul in sala serverelor. Normal ca din6 UPSuri doua fac treaba si restul doar piuie. Normal ca alea doua functioneaza doar 5 minute, dupa care cedeaza sub greutatea a patru servere (dar continua sa puta a plastic incins –de ce dracu oare?!-). Intre timp cineva remarca faptul ca la geam, unde sunt serverele, nu e curent la prize, dar restul lumii, inclusiv studentii din laboratoare (care ar fi dat examenul la practică daca ar fi avut server), au curent. Inclusiv de la priza de langa usa, niste swithcuri si-o cafetiera lumineaza vesele.
Atunci omul gaseste un prelungitor, il baga in locul cafetierei si incepe sa scoata serverele principale din triplele moarte sa le dea „mancare”.
Moment in care vine seful “de sala” si-l opreste:

Nu faci nimic. Anunti electricienii si atat.
Si practica?
Treaba facultatii. Sa se invete minte! Ce, astea-s conditii?Nu faci nimic! Strange tripla, anunta electricienii.
Tripla este stransa, electricienii sunt anuntati, privirea este in continuare tâmpă.
Nu esti platit sa faci pe electricanul. Treaba ta este sa faci serverele sa mearga. Daca ar fi curent, ar merge. Sa vada si sefii in ce conditii lucram.
Pai, se aprobase ca la vara sa facem curatenie.
Da, dar acum o sa li se para o prioritate.

Beculetele de la perete se agita in batjocura. Daca ar fi frig afara, cafetiera are face ceai. Studentii isi copie proiectele pe laptopuri si le ruleaza de acolo. De pe scaunul lui tipul “cu interventia” vede exact becul din camaruta femeilor de serviciu.

Intre timp, suparat de lipsa de atentie, “Sefu’” opreste si switchurile de pe perete, care dadeau internet profesorilor. Poate acum ne baga in seama. De cand le-am spus ca trebuie facuta o revizie generala aici?
In server e liniste. Ceilalti colegi si-au gasit de lucru. Seful s-a plictisit si s-a dus la tigara cu profesorii. Sus, la etaj, niste electricieni schimba un panou. Nu e treba lor sa repare priza de la server. Electricienii institutiei nu se arata la fatza cat “ceilalti” sunt in cladire.
Profesorii fara treaba s-au carat acasa, practica s-a terminat/amanat, ironic, taman azi, din conducere nu e nimeni sa vada mica revolutie.

Dupa aproape o ora de bezna informationala si de zambete pe sub mustata a celor care au trecut prin fata salii, seful se plictiseste si-si da acordul pentru folosirea prelungitorului.
Intre timp ii venise lui ceva de lucru la calculator.

luni, 9 iulie 2007

"I walk alone"

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

R: Cum se simte A.?
S: Sora-mea? Pare bine. A preluat sarcinile mamei si conducerea lucrurilor, dar ma astept sa aiba o cadere dupa ce o ingroapa.
S: Bai, mi-e mila de ea, pe bune. Pur si simplu cand incepe sa-i mearga cat de cat, i se intampla ceva.
R: E prea idealista
S: Nu e prea idealista, e idealist de idealista. Parca nu traieste in tara asta, si mai grav e ca nu invata nimic din toate experientele astea.
S: S-a tarat pe bancile liceului, fiind premianta, dar de-un nepopolism crunt, de se zvonea ca ii puneau profii note mai bune lui B numai ca sa nu-i puna ei, ca prea era "enervanta". Cat de enervanta sa fie o fata de sa-i pui note mai mici, numai ca sa nu iasa sefa de promotie?
S: Apoi a fugit de Bucuresti care i se parea "prea aglomerat", si s-a ingropat in Iasi, unde pe premianta din Vaslui n-o astepta nimeni cu bratele deschise. Imi aduc aminte si acum caderea ei nervoasa de dupa prima luna de scoala.
R: Dar s-a redresat.
S: Da, si stii de ce? Din cauza bolii. A facut nenumarate tratamente in timpul liceului, a suportat atatea restrictii, si atunci le-a facut aproape cu placere, caci la cate cunostinte acumula credea ca va avea viitor stralucit. Cand a ajuns la Iasi si a vazut ca este "inca una", a facut o criza, dar invatase deja sa suporte si sa se adapteze.
R: Doar ca nu s-a terminat.
S: A invatat in draci la facultate, dar nu’s ce dracu’ era cu proiectele ei, parca nu intelegeai nimic. Numai metafore, poezie, trebuia sa-ti storci creierii sa intelegi ceva.
R: Era sensibila
S: Stiu, dar nu e de gluma. Tii minte cand am venit la Iasi si m-ai dus s-o vad sustinand un proiect? Imi venea sa-i bat colegii. Parca aia ar fi vrut ca ea sa fie in alta parte, sau ea sa taca dracului. Si o afisau vizibil.
R: Stii ce vad la ea? Singuratate.
S: Putin spus. Tata mereu pe drumuri, cu mama s-a rupt cand a ales Iasiul, noi doi n-am fost niciodata apropiati, la facultate s-au delimitat de indepartat pe toti.
S: Baietii fug de ea, desi nu e urata si nici proasta.
R: Poate tocmai asta e problema, e prea desteapta.
S: E idiot de idealista. A facut portretul unui Fat-Frumos gen Adrian Pintea, pana la inflexiunile vocii si pletele pe umeri. Si nu intelege cum de, cu cunostintele, poezia si romantismul ei, nu are succes, dar atatea patachine proaste au.
S: Parca e o vrabiuta de aia care fluiera in legea ei, si cine o intelege, sa vina s-o caute.
R:?!
S: Si cand nu vine nimeni, cade in disperare, se simte neinteleasa si spera ca ii va fi mai bine dincolo.
R: Dar nu i-a fost.
S: Cand a plecat in Franta, parca il luase pe Dumnezeu de-un picior...
R:...dar acolo ii erau si mai straini ca-n Romania.
S: Putine stiu despre ce n-a mers acolo. Poate oamenii prea reci, poate asteptarile ei prea mari.
R: in Franta e multa poleiala.
S: Oricum, nu s-a simtit acasa acolo, si s-a intors in tara, unde a fost luata in suturi la licenta si stii cum s-a terminat.
R: N-a fost vina ei.
S: Ba da, ca nu si-a gasit alt profesor. S-a dus la cel mai cu experienta, uitand ca pe ala nu-l intereseaza poezia, ci economia.
S: Si acum e la master, cu lucrarea de dizertatie la idiotul ala care o tot tine ala pe loc.
R: Alta dezamagire, proful ala.
S: Pe bune, parca pe fiecare persoana pe care o pune pe-aun piedestal, se dovedeste o nulitate cand chiar ajunge langa el: vezi relatia cu D., dezamagirea cu E., vezi cativa profi... Si stii ca ea se consuma si are nevoie de persoane in care sa creada.
R: Si acum mama...
S:...si mama, si boala care a recidivat, si serviciul pe care nu si-l gaseste, si relatia pe care nu o are, si ...
S: Nu stiu, R., cum s-o ajut. Pentru ca are 26 de ani, nenumarate caderi nervoase, si nici nu stie ce si cum sa schimbe si unde sa-si gaseasca locul. Si tare ma tem ca pe cand va face 30 de ani, noi tot asa vom vorbi despre ea.
S: Pe bune ca uneori ma intreb ce cauta pe planeta asta.