Facultateaa - ianuarie 2009

A aparut numarul 3 din FACULTATEAA.

Reproduc aici, cu permisiunea autorului, editorialul. Arata foarte bine unele din motivatiile care stau in spatele dorintei personale de a-i sugruma pe unei studenti.

DESPRE SESIUNE, DE PE MIJLOCUL BARICADEI

Zbang! Şi uşa se trânteşte de perete, şi al meu coleg Ion (sau să-i zicem Vasile, că-i cam ţăran din fire), intră beat în cameră: Am trecut! A avut un fel de contabilitate, nici nu mai ştiu care, că fiind din ani diferiţi, toţi învăţăm un fel de conta. O să se joace iar FIFA până la două noaptea, după care o să doarmă ca porcu’ până la prânz şi-o să mai facă un FIFA până seara. Apoi o să caute grile la examenul din ziua următoare.

Mă gândeam la sistemul ăsta cu grile. Pe de o parte, e naşpa. Vine câte-un Vasile de ăsta care n-a învăţat nimic tot anul, dar care, frecând Copoul toată ziua a aflat de unde s-ar putea lua grilele. Nu contează că nu-s bune, că probabil şi ultimele 4 generaţii de studenţi tot pe ale ale-au învăţat. Sunt nişte grile. Dacă la examen jumătate din cele date erau dintre cele tocite, teoretic are şanse mai mari decât cel care citeşte manualul. Desigur (că aşa-i statistica), ăla de toceşte manualele are per ansamblu şanse mai mari să stea la “fără taxă”: dar mă uit pe faţa lui Vasile şi-mi dau seama că tocilarii n-au a se teme de el: 4 plus punctul din oficiu.

Pe de alta parte revolta împotriva grilelor are la bază faptul că Vasilele nostru poate lua mai mult ca tine, dependent de lipsa taxei şi, cumva, altfel orientat social decât play-cu-boy-ul de Târguşor. Altfel spus, criticând grilele, te superi în realitate că ale tale capacităţi de improvizare (praf-în-ochi ability, băgat-bărbi skills) nu au cum fi puse în aplicare. Şi cum fericiti cei săraci cu duhul, Vasile poate lua mai mult ca tine.

Există şi o excepţie: bursele alea “Magna cum laude”, nu le iau personajele din gândurile astea. Ăia, probabil, chiar învaţă. Chiar ştiu să facă problemele la amintita contabilitate. Chiar înţeleg finanţele. Pe ăia o să-i vezi citind regulat portalul, trecând apoi pe la secretariat, şi apoi mergând acasă. Citesc iar portalul, şi apoi pleacă la sala de lectură. Intr-o mare de Vasili, pe ăştia se bazează facultatea când zice că avem studenţi de top.

Faină inventie şi Portalul ăsta. Găseşti de toate pe el.
Şi de toţi. 3 luni pe semestru pe portal e linişte. O întrebare aici, o întrebare dincolo, un răspuns de la admin, unul de la un profesor, nici unul de la vreo secretară… dar treaba merge. Pe portal e liniste….
Măi şi vine sesiunea, moment pentru o mulţime de aiuriţi care n-au dat pe la şcoala la timp să umple site-ul cu întrebări de genul: “Urgent!!!!! daca am luat atâta (adica 4) la nu’ş ce lucrare, şi nam activitate la curs, dar am prezenţă la două seminarii, pot intra în examen?” “DE CE NU-MI RĂSPUNDEŢI?” “DE CE NU NE BĂGAŢI ÎN SEAMĂ?!?!?!?” Ce să-ţi spun, nene, că scrie mare în anuntul aflat mai sus? Să-ţi zic în faţă “Chiorule, vezi că s-a răspuns mai înainte?!?!?”

Dar cel mai mult aş vrea să-i strâng de gât pe ăia care vor notele rapide, dar nu dau pe la şcoală, să fie acolo când vorbeşti, mai în glumă mai în serios, cu seminaristul, şi-l întrebi:
—Hai, dom’ profesor, dacă notele’s prea mici, nu daţi şi dumneavoastra un 2 puncte în plus, acolo, “din oficiu”?
—De ce? Că tot nu vă ajută. Nu vedeţi ce varză sunteţi la probleme?
—Da. Dar totuşi...
—Totuşi…mai vedem.
Să te ştii plantă făcută grămadă, să nu dai la ore, dar să faci scandal că FEAA nu-ţi dă mai repede rezultatele ca să-ţi poţi planifica (sic!) restanţele….

Domnilor profesori! Vă mulţumim că îi suportaţi şi pe ăştia. Şi noi ştim că în unele cazuri notele alea nu-s aşa de rele pe cât ar trebui să fie. Dar asta este, sunt mulţi pomi în curtea FEAA. Probabil, de ambele părţi ale baricadei.
Dar sunt convins că pe o virtuală Zonă Contestaţii de pe Portal ar trebui scris ce-a găsit prietena mea la CIG, sub titlul “Rezultatele Finale nu-ştiu-ce”:

Pentru orice nemultumiri, va rog mail. Inainte insa va rog sa va uitati in oglinda......

FLORIN

Bufniţe la FEAA

...şi nu vorbesc nici de profesori, nici de secretare, nici de studenţi. Am aflat ca este ceva "traditional", dar dupa ce le-am vazut live, de la etajul 2 la cativa metri de mine, parca altfel ma uit la ele. 7 am numărat, în pomii din faţa facultăţii.

Mai multe imagini aici. Pozele nu-s deloc reusite, dar O Doamne! Câte glume  îmi vin în minte!!!!

Chirie

—…Si planuiesc sa-mi iau casa curand...
—Lasa-ma, mai, cu casa ta, asta este prostia romanului, sa aiba casa lui. La noi nu exista mentalitatea chiriei, toti trebuie sa aiba casa lor. Ma uitam si eu la doi prieteni de-ai mei, dau 1000 de euro pe luna timp de 30 de ani. Dar “au casa lor”! Eu mai am 3 ani de platit la masina, si deja simt ca nu mai suport ideea de a plati rate.
—Lasa, ca dupa ce termini ratele la masina asta ai sa-ti faci rate sa-ti iei alta.
—Ei…nu cred. Nu, inteleg ca trebuie sa-ti gasesti un fel de domiciliu stabil. Unde stau acum, nu am contract, dar in Bucuresti le rezolvi pe toate cu contract. Asa e cel mai bine. Acum stau intr-un apartament, chiar deasupra proprietarului. De doua ori l-am vazut: la inceput, si cand s-a spart o teava. Dar trebuie facut un contract. Unde am stat inainte am avut contract. L-am semnat, si imediat le-am luat pe gazde de cate o aripa, si i-am dat afara. Au facut aia scandal, au chemat politia, dar n-au avut ce-mi face: a venit politistul, i-am aratat contractul, s-a dus.

Masina vs sotie

—Da’ ce are maşina ta de zdrăngăne aşa?
—?!
—Dinauntru nu se aude dar dacă stai afară….
—A, ăla... ăla este efectul secundar al bătăliei seculare masina vs sotie.
—N-ai nici masina nici sotia de secole.
—Dar batalia e de pe vremea caruţelor. In fine, zdranganitul ala vine de amortizorul stanga-faţă, amortizor care costa 1 milion si ceva, plus 600 de mii manopera. Iar cand schimbi unul…
—… trebuie să-l schimbi si pe celalalt...
—Ca la frane. Astfel incat suma rezultata este exact cat dintele de portelan pe care trebuie sa si-l puna nevasta-mea.
—Să înţeleg că şi zâmbetul ei zdrăngăne?

“E recesiune”

—Si s-a mai dus o zi de munca, spuse femeia de serviciu, plimband un teu pe sub biroul meu.
—…
—Uite-asa se duce viatza
—Doamna, stiti ce-i nashpa? Ca se duce fara sa zici ca te uiti in urma si ai fi facut ceva. Uitati-va la mine: n-am stat deloc degeaba azi, dar nici nu m-a dat cheful de munca afara. Pot spune, privind in urma, ca “as fi facut asta sau asta?” Le-as fi facut, dar m-a mancat o lene si o senzatie de “dolce vita incaltata” de numa-numa.
—Eh, asa e luni..
—Ca dumneavoastra credeti ca marti va fi altfel. Sau miercuri ma voi trezi cu gandul: astazi am sa schimb lumea! O s-o schimb: imi iau scaun nou, mai moale si mai pufos.
—Lasa domnu’ Mugurel, ca e recesiune.

Gerurile Bobotezei

In paduri trosnesc stejarii,
E un ger amar, cumplit.

Iasiul n-a prea avut gerul Bobotezei. Imi aduc aminte ca anul trecut de cald ce era, isi faceau griji ca nu pot face crucea de gheata traditionala pe 6-7 ianuarie. Ei bine dimineata asta a compensat din plin pentru toate gerurile lipsa.

Masina parcata la o strada cu vantoasa te asteapta cu stratul de gheata pe parbriz gata sa se bata cu racleta. Ce incalzire, ce aer conditionat, daca ai mai si prins o gunoaie sau un gainat pe geam racleta isi lasa dintii, si trebuie sa pleci mai departe cu pata de noroc unde ai gasit-o. Pur si simplu nu merita sa o zgarii jos.

Pe drum tot felul de idioti care n-au remarcat ca si pe carosabil e un strat de gheata. Frane, nervi, injuraturi, nervi iar, ca de frig ce este afara degivrarea parbrizului nu face fatza, si un strat de abur se condenseaza instantaneu. Pe dinauntru.

Ironic este ca, in timp ce tu te zgribulesti cu mainile pe volanul inghetat, vezi pe cate unul care trece pe langa tine, pe jos, cu pletele in vant.

Vorba Ancai (de sub un palton gros): de asta e iarna: sa fie frig.