Gerurile Bobotezei

In paduri trosnesc stejarii,
E un ger amar, cumplit.

Iasiul n-a prea avut gerul Bobotezei. Imi aduc aminte ca anul trecut de cald ce era, isi faceau griji ca nu pot face crucea de gheata traditionala pe 6-7 ianuarie. Ei bine dimineata asta a compensat din plin pentru toate gerurile lipsa.

Masina parcata la o strada cu vantoasa te asteapta cu stratul de gheata pe parbriz gata sa se bata cu racleta. Ce incalzire, ce aer conditionat, daca ai mai si prins o gunoaie sau un gainat pe geam racleta isi lasa dintii, si trebuie sa pleci mai departe cu pata de noroc unde ai gasit-o. Pur si simplu nu merita sa o zgarii jos.

Pe drum tot felul de idioti care n-au remarcat ca si pe carosabil e un strat de gheata. Frane, nervi, injuraturi, nervi iar, ca de frig ce este afara degivrarea parbrizului nu face fatza, si un strat de abur se condenseaza instantaneu. Pe dinauntru.

Ironic este ca, in timp ce tu te zgribulesti cu mainile pe volanul inghetat, vezi pe cate unul care trece pe langa tine, pe jos, cu pletele in vant.

Vorba Ancai (de sub un palton gros): de asta e iarna: sa fie frig.

Link

Şi ca să nu ziceţi că aţi venit degeaba până aici doar ca să plecaţi cu senzaţia "2 minute pierdute din viaţă, plus uzura mouse-ului", citiţi de aici (dacă nu vă ofensaţi uşor). Nu-l cunosc pe tip, dar e super povestea.

(Re)Start

Well, ăsta este! Măreţul nou blog al lui Mugurel. Ştiu că nu e mult, dar măcar acum pot şi eu un html, pot un comentariu anonim, pot sa pun o poză care imi place pe lateral... nu ca la blogul de până acum (insert insulte here). Imi las acolo amintiri, dar, recunosc, abia astept momentul in care 360 o sa faca ca si Yahoo Photo: "we're closing, here's the link for you to export your memories".
Desigur, puţine elemente din litania de mai sus chiar le vedeţi implementate. Dar deocamdată am vrut să încep de undeva, să plec de acolo şi să-mi creez caietul în care să scriu. Mă consolez cu ideea că, la urma urmei, într-un jurnal nu contează aspectul, ci conţinutul.
Gata, mai mult estetic după disertaţie.
Desigur, dacă rezist tentaţiei de-a vedea atâta fundal pufi-semi-roz-bombon pe o chestie cu numele meu în vârf.

Hello world!

Welcome to Wordpress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Entry for January 08, 2009

http://mugurelpatrichi.blogspot.com

Frustrarea mea cu Yahoo360 a ajuns la limita

La multi ani! Sau condoleante, dupa caz sau previziuni

De asta e blog, sa le notezi pe toate.

Au fost sarbatori cu zapada, cu tremurat de lipsa anvelopelor de iarna, cu mers incet prin nameti cu lanturi, cu patinat pe gheata si trezit pe contrasens, intors la 180 grade. Toate-s bune, am avut zapada si Mos Craciun, si bradutul nostru traditional, si evenimentele iernii in doi, cu ceatza de Rev din Centrul Iasiului. Si am ascultat-o si pe Urania filozofand mult si apoi trantind niste preziceri nasoale despre 2009, care ar urma sa devina crescator si mai nasoale pana prin 2012. Nu si pentru Berbeci, Varsatori si Fecioare (adica noi doi plus soacrele din dotarea fiecaruia).
Ce-a mai fost? Madagascar, Erin Bronkovich, Frumoasa si Bestia, “Joyeux Noel”. Au mai fost nasii si parintii . A fost un concediu luung, a fost bine.

Azi dimineata am aflat o stire, de fapt, veche: Cornel Musteata, profesor de statistica a murit pe 29 decembrie; comotie cerebrala sau ceva de genul asta. Profesor… lector, de fapt, abia isi daduse doctoratul, desi anul asta ar fi facut 50 de ani. Placut? La limita. Mistocar? Prea poate. Ades-mult-vorbitor?Sigur. Era genul de profesor care intra in amfiteatru la examen si spunea, repede si, culmea, fara superioritate: “a, ma uit la voi, n-o sa prea treceti! Nu, chiar, cei care ati venit degeaba mai degraba gasiti o fata si o duceti la cafea. Tu, iti place subiectul asta? Ti-l schimb cu foaia asta. Stiu ca e acelasi subiect, dar sa nu zici ca nu te-am ajutat.” Profesorul care se intreba la ce sa-si bata capul sa promoveze, daca necesitatile de baza ii sunt satisfacute, ba facea misto de “carturari”. Profesorul care vorbea mereu de colectia lui de filme vechi, rusesti, din care tot amintea cate o fata care i-a ramas pe retina. Profesorul cu bancuri la limita porcosului, dar cumva, simpatic in independenta si unicitatea lui. Profesorul plin de viata, facand periodic inventarul celor care “o sa dea coltu’ anu’ asta”.

Intr-un mediu didactic cu profesori scartari si/sau seriosi si/sau superiori si/sau vicleni si/sau pregatiti si/sau de treaba, el era o pata de culoare. Dumnezeu sa-l ierte!

_________________________

da. e o linie. O linie pentru ca nu vreau ca 2009, cel putin pe blog, sa inceapa asa. Tragem o linie, si ii uram La Multi Ani Cristinei! Mare esti, frumoasa si mai si, deci noroc iti urez, si numai de bine!